Și Nicolae Iorga l-a altoit de-adevăratelea pe Mihail Dragomirescu, coleg de catedră la Universitatea din București, unde a avut loc întâmplarea. Dascălul Național: “a exclamat deodată la adresa mea Hodoronci-tronc. Furios, m-am repezit la el și l-am lovit cu bastonul în cap”. Tot Nicolae Iorga l-a chemat la duel pe istoricul Grigore Tocilescu și și-a încrucișat bastonul cu acela al profesorului de slavistică Ilie Bărbulescu de la Iași. În Capitală era pe aceeași poziție cumnatul adversarului său, Ioan Bogdan și când a văzut că e groasă, a cerut ajutorul trecătorilor, căci directorul ziarului conservator Evenimentul era pe cale să-l răpună. Pe Nicolae Titulescu, același Iorga l-a măscărit în fel și chip în amintirile sale, dar nu mai rău decât a făcut-o la adresa acestuia Octavian Goga. Aici asistăm însă de îmbrânceli de spirite înalte. * proaspăt venit la putere, Nicolae Ceaușescu a făcut prima vizită oficială în Turcia, o țară occidentală de pe malurile Bosforului și printr-un capriciu al istoriei, imensa metropolă care a decimat familia Brâncovenilor și l-a ținut captiv pe Dimitrie Cantemir. În decembrie 1989 guvernul lui Turgut Ozal i-a oferit azil politic lui Gheorghe Oprea, cu toate facilitățile necesare. * ar trebui să vorbim și de cele 10-15 miliarde de dolari volumul schimburilor bilaterale în condițiile în care exporturile în întreaga lume nu trec de 100 miliarde de euro. Balanța comercială ne arată că trimitem în afară de două ori mai puțin decât primim de la partenerii noștri. Înainte de a trece la această originală democrație, când aveam ce oferi, ținta era de 1 miliard de dolari, pentru puterile economice, cu preocuparea permanentă ca raportul dintre import și export să ne fie favorabil. Volumul total al comerțului nostru exterior se ridică la 105 miliarde de dolari. În plus, de pe harta ambițiilor noastre au dispărut importante piețe precum China, Japonia, țările asiatice în general, zona arabă sau America Latină, Dacă numai în Turcia ajungem la 15 miliarde, atunci mult preaplimbărețul ministru de resort Radu Oprea ar trebui să verse la visteria țării și mai ales în buzunarele particularilor cu mult peste 200 milioane de euro sau de dolari, după cum îl aranjează, și abia așa ne-am apropia de sumele aduse altădată de afară de sectoarele productive ale statului, luând în calcul o rată minimă a devalorizării de la 1 la 6, industria nefiind o ficțiune, cum o numea tânărul istoric de la Institutul Nicolae Iorga Dar dacă dorește un eșec, îi ofer chiar eu un exemplu, termocentrala de la Anina, dar asta nu îngroapă totul. Dacă tot n-au obiectul muncii atunci de ce mai ținem în funcțiune atâtea reprezentanțe comerciale, doar pentru clientelă, rubedenii, intrigi, turnătorii și păruieli între unele doamne de prin ambasade (P.C.)
50
Urmărește-ne pe 
