Zilnic primim la redacție plângeri ale românilor vizavi de abuzurile din justiție, de mafia care domină acest sector, de birocrația excesivă de care profită funcționarii statului pentru a-și acoperit matrapazlâcurile, mai ales în mediul rural. Suntem sesizați despre dosare ce se plimbă între instituții, despre primari care ignoră cu bună știință legile actuale, convinși că nimeni nu le poate face nimic, cu furturi grosolane ale acestora mai ales în domeniul funciar. Perdanții sunt mereu cei săraci și cei nu știu să lupte pentru adevăr. Omerta e valabilă din ce în ce mai mult în justiție, iar aflarea adevărului pare un troc unde dacă nu ai bani pierzi din start. Degeaba trimitem noi, presa, sesizări către cei vinovați, la care ar trebui să răspundă în cele 30 de zile legale, căci li se rupe de noi, ca și de românul de pe zebră. Între atâtea legi cu și fără norme de aplicare, hg-uri, og-uri, (într-o măsură destul de rezonabilă) chiar contradictorii în condițiile respectării drepturilor omului cât si a Constituției Naționale. Totul este un talmeș-balmeș, un haloimes de societate, unde până și haosul e bine dirijat. Cireasa de pe tort este CEL ce APLICĂ LEGEA PRIN PRISMA PROPRIEI INTERPRETĂRI. De la polițiștul din ce în ce maia corupt (oamenii legii aplică legea tranșant fără empatie, indiferent de caz fără să țină cont de circumstanțele specifice cazului sau NU APLICĂ LEGEA DIN MOTIVE numai de el știute sau stabilite prin propriile birturi la care beau cot la cot cu infractorii. Procurorul aplică legea cu toată duritatea împotriva eternului bandit-cetățeanul -, dar nu poate fi el cinstit și onest. Toate acestea “se fac” la toți mai puțin “cunoștințelor” (intransigența personală, aici aparentă), care sunt doar cinstiți și onești. Judecătorul este cel care analizează și evaluează “modelele” pentru aplicarea legii. Din păcate, la unii, balanța este neetalonată. Cu alte cuvinte sunt RESPONSABILII TOTAL al malpraxisului( voit, din răutate sau pur și simplu, prostiei și chiar invidiei din vari motive) din justiție. Paralel se zbiară să nu ne atingem de salariile și pensiile speciale ale persoanelor din justiție, clamați aproape zilnic. Și iată cum își fac ei treaba. Nu răspund pentru abuzurile făcute, nu plătesc despăgubirile obținute în instanță sau CEDO. Rădăcinile statului subterane aici se află. Cât despre repartizarea restanțelor, ce să zic! Dar repartizarea aiurea a dosarelor, favorizarea amicilor șefilor de instanțe, volumul mic de lucru al vicepreședinților și șefilor de secții din instanțele mici și medii, vă interesează? Sunt instanțe care nici după un an vechime nu prezintă sentințele rămase în pronunțare. Se invocă sufocarea de dosare, așa cum iarna mereu ne surprinde la prima zăpadă căzută. Curând vor veni și condamnarile statului la CEDO pentru muncă forțată. Nu este normal să nu ai o normare a muncii, să pui o mână de judecători să soluționeze stocuri inepuizabile de dosare, pentru care este nevoie de 10 ori mai mulți judecători, și să îi determini să își sacrifice timpul liber, timpul de odihnă, concediul pentru a păstra eficiența peste standardele europene și în același timp să îi ameninți cu sancțiuni ori chiar să îi sancționezi. Nu știu ce minți zăpăcite permit un sistem de justiție în care un om care trebuie să gândească non stop-soluții și să redacteze la foc automat concepte, idei, noțiuni, argumente foarte complexe, care deliberează asupra destinelor oamenilor, nu are posibilitatea efectivă de odihnă, de refacere a energiei și capacităților mintale. Judecătorilor li se impută adesea ceea ce este peste puterea ființelor supranaturale (că ceea ce a fost peste puterea omului, judecătorii totuși au îndeplinit). Ăștia care tot comentați cu răspunderea judecătorilor la CEDO, tot nu ați înțeles că CEDO nu constată erori judiciare, nu rejudecă fonduri și deci nu au cum să zică că o soluție a judecătorilor e greșită. CEDO judecă proceduri, existența unor garanții și drepturi reflectate în proceduri și că acestea sunt bazate pe legislație, asigurată de legiuitor. Constatarea unei proceduri deficitare, sub standard CEDO, nu implică automat și o soluție de fond greșită. Condamnările astea la Cedo pe desfășurarea proceselor sunt un procent minuscul din total. Totalul e alcătuit din fel și fel de imputații aduse statului, cum ar fi condițiile de detenție, autorități care nu asigură nu știu ce chestii, lipsa de reglementări în anumite domenii etc. Nu au treabă judecătorii români cu aceste condamnări. Avem de ridicat banii pe hotărârile menținute și pe cele dintr-o lume normală la cap, de aceea, în opinia mea, de vechi jurnalist de investigație, un procuror NU ar trebui să poată deveni vreodată judecător din extrem de multe motive, evidente. E ca și cum ai numi pe cineva care toată viața a fost măcelar de porci, ca protector al vieții porcilor. Un an, maxim doi, după absolvirea cursurilor INM, ar trebui să fie limita maximă de timp, în care absolventul să decidă dacă vrea să fie procuror sau judecător și mai departe, pa! Nu-i mai place să fie procuror sau judecător, să meargă în orice altă profesie juridică, NU în magistratură. Avocat, consilier juridic, executor, notar, sunt o grămadă de alte profesii. Numirea procurorilor vechi în funcții de judecători, reprezintă un pericol maxim pentru o justiție deja nefuncțională, de prea mult timp. Contrariul unor astfel de specimene de judecători decredibilizează actul de justiție și-așa mult căzut. Dacă sistemul nu este curățat de astfel de satrapi din justiție să nu ne mirăm că lumea nu mai are încredere. Ce rost mai au legile dacă ele nu sunt respectate chiar de către cei ce ar trebui să le aplice, mă întreb deseori. Când ai de-a face cu un magistrat dus cu pluta (în formă continuată!) iar ICCJ devine COOP Nufărul, se pot desprinde minim două concluzii: ori personajul își bate joc de sistemul judiciar (vorba ceea doar prostul persistă în greșeală!) ori ICCJ își merită soarta apărând în neștire un acoperit a noii Securități. Din păcate CSM nu este nici arbitru, nici parte combatantă ci un fel de apă de ploaie: nici nu ajută și nici nu strică. Mai bine și-ar lua rolul în serios și ar curăța sistemul judiciar de asemenea loaze care nu face decât să infesteze, prin indolență, prostie sau rea credință, și restul magistraților. Punct.
102
Urmărește-ne pe 
