În 1890 începe construcția actualei biserici Sfinții Petru și Pavel. Edificiul a fost ridicat prin contribuția locuitorilor creștini și zidit pe ruinele unui castru roman. Lucrarea pentru biserica românească trenează foarte mult din lipsă de bani. De altfel este sfințită in 1899.
În anul 1893 începe construcția palatului comunal, clădire reprezentativă a orașului care în decursul timpului a suferit diverse reparații și modificări. Unul din primarii importanți ai Medgidiei a fost I. N. Roman de al cărui nume se leagă multe din evenimentele care au marcat acest sfârșit de secol.
Ca un omagiu pe care oamenii l-au adus acestei personalități, în 1936 se înființeaza un cămin cultural ce-i poartă numele și se află găzduit în casa lui Ibrahim Themo.
La 1901, orașul Medgidia avea 36 de străzi, câteva pavate sau pietruite, 7 mici hoteluri și 10 hanuri. Era printre celelalte localități ale județului, cea mai dezvoltată.
Activitatea culturală a orașului Medgidia este bine întreținută pe de o parte de comercianți, industriași, agricultori care nu precedau să investească în manifestări spirituale precum construirea de biblioteci publice dar și de către primăria care avea în bugetul anual ca destinație specială fonduri pentru propășirea mișcării artistice și culturale. În august 1936, apare la Medgidia prima revistă intitulată Graiul Dobrogei.
În 1940, țara intră în război, nenumărați au fost soldații care au plecat din Medgidia să lupte pe front, înfruntând moartea. Până la izbucnirea războiului, Medgidia era incontestabil orașul cu oamenii cei mai înstăriți, ba chiar fără să se fi făcut o statistică, din numărul total al locuitorilor cel puțin jumătate dețineau suprafețe mari de teren, monopolul comerțului și industriei. După terminarea războiului, tăvălugul comunist a început cu deposedarea pământurilor.
Va urma
Urmărește-ne pe 
