Horia Agarici
(n. 6 aprilie 1911, Lausanne, cantonul Vaud, Elveția – d. 13 iulie 1982, Constanța, România)
Cu trăsături remarcabile și o inimă plină de curaj și devotament pentru țara sa, Horia Agarici a devenit unul dintre eroii incontestabili ai României. În timp ce mulți își amintesc de chipul său din fotografiile de epocă sau din relatări, este important să reflectăm asupra faptelor și contribuțiilor sale remarcabile la istoria țării noastre.
A fost un maior aviator al Forțelor Aeriene Române, aviator de elită al celui de-al Doilea Război Mondial al Armatei Române, poet și autor român.
Născut într-o familie cu rădăcini adânc înfipte în pământul Moldovei, Horia Agarici a moștenit nu doar un nume ilustru, ci și o tradiție de devotament și slujire a patriei. Deși a fost rămas orfan de mamă la o vârstă fragedă, acest fapt nu l-a împiedicat să-și urmeze visul de a deveni aviator. Crescut de familia Dobrotici, și-a început educația la Iași, apoi și-a continuat studiile la Brașov, terminând Liceul „Doctor Ioan Meșotă”.
Decizia sa de a urma calea aviației l-a dus către Școala de Ofițeri de Aviație Cotroceni, de unde a absolvit în 1933. Primele sale zboruri și-au avut loc într-o perioadă plină de provocări și incertitudini, într-un context internațional marcat de tensiuni și pregătiri pentru război. A fost martor și participant activ la evenimentele care au dus la izbucnirea celui de-Al Doilea Război Mondial.
Cu o inimă plină de curaj și hotărâre, Horia Agarici și-a dedicat viața apărării țării sale. Cele trei victorii într-un timp record de mai puțin de două minute, obținute în lupta aeriană deasupra Constanței în 1941, l-au consacrat ca unul dintre cei mai bravi aviatori ai vremii sale. Gesturile sale eroice nu au fost uitate, iar recunoașterea oficială a meritelor sale a venit prin decorarea cu Ordinul „Virtutea Aeronautică” de războiu cu spade.
Însă viața lui Horia Agarici nu a fost doar despre lupta în aer. Deși s-a remarcat prin curajul său în fața pericolelor și prin devotamentul său față de țară, el a fost și un om cu o educație și o cultură remarcabile. Talentul său poetic i-a adus recunoaștere și în domeniul literar, publicând volumul de poezii “Acorduri și lumini”. Această latură mai puțin cunoscută a personalității sale evidențiază complexitatea și bogăția interioară a acestui erou al României.
Pentru faptele sale extraordinare de vitejie din timpul celui de-al doilea război mondial a fost supranumit și Salvatorul Constanței. sau vânătorul de bolșevici.
În dimineața zilei de 23 iunie 1941, bombardierele sovietice au atacat Constanța, val după val. Printr-o greșeală greu de explicat a generalului Gheorghe Jienescu, comandantul aeronauticii militare, Dobrogea era, în acel moment, lipsită de aviație de vânătoare.
Întâmplător, pe aerodromul Mamaia se afla locotenentul Horia Agarici. El a decolat singur la manșa unui aparat Hurricane și, întâlnind un grup de bimotoare sovietice, a doborât trei dintre ele.
Prin această faptă de arme, Horia Agarici a intrat în legendă, dobândind renumele de „vânător de bolșevici”.
Chiar și după încheierea războiului, viața lui Horia Agarici a fost marcată de modestie și dăruire. Redus la o activitate de zi cu zi, departe de zborul care îi adusese faima, el a continuat să slujească țara și să-și pună în valoare cunoștințele și abilitățile în diverse domenii.
Astfel, povestea lui Horia Agarici nu este doar cea a unui erou de război, ci și a unui om cu o viață plină de sacrificii și devotament pentru țara sa. Eroul care a luptat în ceruri pentru libertatea și independența României, dar și un om de cultură și talent, care și-a pus în valoare darurile în slujba comunității sale. Este important ca astfel de povești să fie transmise mai departe, pentru a inspira și generații viitoare și a aminti întotdeauna de sacrificiul și devotamentul celor care au luptat pentru țara noastră.”
Urmărește-ne pe 
