Urmăresc și eu, ca tot românul de rând, site-urile cu parfum de ziar. Și despre subsemnatul se spune că sunt posesor de parfum de filosof și prozator. Scriu despre orice și din orice localitate românească. Este deontologia mea.
Cel mai mult m-au înjurat timișorenii când m-am băgat să dau cu presupusul despre viitoarea capitală europeană, despre insolența fostei madam Corina Șuteu în problemă, plătită en-gros de administratorul orașului fritzizat. Acum am ceva grame de subiectivitate, căci vreau să vă spun câteva constatări despre orașul în care m-am născut și în care locuiesc. Vremelnic. Am să pun degetul pe rană. Dar să văd dacă îl pot apăsa convingător. O să vă sporovăiesc despre combinatul din Dealul Smârdanului. Da, cel vândut în 2001 pe numai 70 milioane dolari, bani similari cu care Figo s-a transferat la Real Madrid. Orice lucru are valoare, atunci când îl vinzi. Sau, mai plastic, îți scoți banii pe el. Compar însă măcar pentru o clipă tablourile pictorilor celebrii și acest mastodont, fost loc unde munceau și mâncau 48.000 de români. Nu-s ca unii dintre contemporani care n-au loc de muncă,, dar în conturi milioane de euro. UE ne împinge de la spate să fim oameni, dar la viteza de acum nația va dispare. Destule primejdii ne pândesc la orice pas, una în plus niciodată nu strică. Tot bârfesc unii că suntem o adunătură de scursuri, de cașaloți eșuați. Citeam asta în articol plin de vomă secristică. Deja unul dintre cititori îmi transmite că situția cu colosul gălățean nu este singulară. La fel este și la Pitești.
Într-un cuvânt, jale. Am putea pune o întrebare mai simplă și mai puțin conspiratista: ce nevoie avea România de atâtea combinate de oțel și rafinării? Păi, dacă tot le avea și a vrut țara să le vândă, putea să le negocieze la un preț mai bun. Zic, nu dau cu parul. Am și un răspuns. Simplu. Aveam nevoie de ele ca să avem locuri de muncă, să avem posibilitatea să producem materia primă pentru construcții, să facem export de material în loc de import, să ajutăm industria extractoare care stă cu cărucioare pline de materie aruncate că nu au unde să îl mai ducă.
Posibil, aceeași întrebare și au pus o și Petre Roman, Ion Iliescu and Co, atunci când au hotărât să vândă bucată cu bucată România? La ce bun toate uzinele și fabricile românești? Bucata asta mioritică nu trebuie să concureze cu alte țări “consacrate” pe anumite segmente cheie ale economiei globale, dar dvs știți mai bine. Noi, puținii ziariști care am mai rămas, băgăm bățul prin gard că de, așa merge treaba, mai ales că milioane de români au rămas șomeri după revoluție brutal și peste noapte că fabricile s-au vândut. Iar unii dintre ei nu și-au mai revenit vreodată că n-au avut parte de ajutor financiar și consiliere. Îi găsim acum la birtul satului și îi hulim că nu sunt în stare să muncească, dar datoria externă regimul ceaușist cu ei a plătit-o. Acum știți domnule și doamnă ce datorie are țara asta? Vă întreb, să se mire proștii, deoarece România importă oțel din alte țări, plus locurile de muncă care ne lipsesc. Nu mai bine importăm? Avem și bani mulți, trăim toți un belșug fenomenal în această țară. Vorba lui Cîțu-Mîțu. Ce rost are să producem noi când putem să plătim de 10 ori mai mult altora, mai educați, mai buni ca noi, așa am fost învățați mereu. De asta cei mai buni ingineri ai țării și-au luat traista-n băț plecând pe drumul Occidentului unde sunt cei mai apreciați specialiști. De asta România a ajuns unde a ajuns.
Influenceri de doi lei sunt pe toate drumurile, ingineri mai puțini. Inginerii au lăsat ceva, am avut cercetare în toate domeniile economiei, dezvoltare, producție, dar astăzi suntem la mila producătorilor de orice bunuri materiale. Nici ață de cusut, ace, agrafe nu mai producem, darămite mașini, utilaje grele, produse chimice. Numai aveam nevoie de ele pentru că erau învechite și marja de rentabilitate era mică sau poate pe minus. Însă nu trebuiau vândute pe nimic. Așa cum arabilor le convenea să-l cumpere pentru a fi tăiat și dus la fier în China, la fel putea să facă și statul român. Apoi terenul vândut la preț real. Oțelu Roșu (Caraș-Severin) aceeași treabă. Mai bine așa decât să ne complicăm. Din păcate, deranjam Estul și Vestul. Sigur, unele au fost vechituri ce consumau mai mult decât produceau.
Întreabă-i și pe nemți, pe francezi de ce au atâtea fabrici, exportă surplusul, sunt independenți. E greu să pricepi când ai o mentalitate de sclav. Apoi oamenii nu înțeleg că România este o țară sub ocupație, la fel ca și alte țări fost comuniste. La un congres al celor care conduc Lumea s-a decis că ele trebuie pedepsite pentru că în comunism i-au luxat, jefuit pe capitaliști, naționalizare, chestii. Acum jefuiesc ei aceste țări, ca despăgubiri, prin tratat. Asta nu pricepe populația. România, în plus, e pedepsită pentru alianța cu naziștii în al doilea război mondial, fiindcă au omorât americani, evrei. Se pare că unul din acești ” grei ” ar fi declarat : Nu ne lăsăm până nu luăm înapoi și ultimul cent, plus dobânda, din ce am pierdut 50 de ani, cât am fost alungați de acolo. Și pentru că ar fi greu spre imposibil să plătim pur și simplu despăgubiri, au înlocuit și înlocuiesc tot cu firmele lor, ca să aibă acces direct la banii românilor. Orice leu pe care l-ar câștiga un român lor le pare furt din buzunarul lor. Sunt tare curios, când expiră tratatul, ne lasă-n pace sau se fac că plouă și ne jefuiesc în continuare? Aud? Poate și dacă nu se vindea în 2001 astăzi Valea Jiului scria pe acest colos, pe care încă se produce, cu întârzieri de peste 6 luni pe expediție. Fierul vechi scos din combinat, precum și restul de echipamente funcțional valorau mult mai mult de 100 de milioane de dolari, drept dovadă că încă mai au ce fura și acum din el. Menționez de asemenea și aliajele foarte scumpe precum cele de wolfram etc. Jaful continuă și în ziua de astăzi. Și combinatul de la Călărași a fost ras…pardon..vândut, bucată cu bucată, după fața pământului. Adevărat pare că vrem ca toată țara să fie la fier vechi. Iliescu, Năstase, Mitrea și compania au evaporat tot. Cum arată azi Uzina Cocso-chimică, de pildă, arată parcă ar fi Centrala de la Cernobâl.
Toate combinatele siderurgice din țară le-au distrus: GALAȚI, HUNEDOARA, ce să zic de REȘIȚA unde au distrus tot. Dar mai avem noi ceva în țara asta ? La Giurgiu aveam cea mai mare fabrică textilă din Europa, țesătoria Dunăreana, fabrică de zahăr, de conserve, multe altele, nu mai avem nimic. Galațiul măcar mai are ceva în picioare din tot combinatul, dar când pleci de acolo vino la Brăila, pe drumul spre Slobozia, să vezi acolo tristețe. Acolo au rămas doar zidurile, zidurile din față că cele din spate au avut grijă “indienii” să le demonteze cărămidă cu cărămidă.
Am dărâmat uzinele și combinatele să facem loc pentru marketurile și hipermarketurile altora. Puteau vinde combinatul Barcelonei, să-l cumpere pe Figo și să-l aducă la Oțelul. La asta nu te-ai gândit, Adrian Năstase, nu? Mulți din cei care comentează pe ici, pe colo, în ‘89 l-au vrut mort pe Ceaușescu. Năstase, artizanul vânzării, e liber la fel ca și restu care au pus umărul. La noi se vrea ras totul din 89 până azi cu hoți care nu se mai satură de vândut tot la străini pe nimic. Anul trecut am fost în combinatul gălățean și deja tăiau fier din multe hale, trist Și la Roman e la fel. Dar combinatul de la Dunăre e în continuare funcțional și chiar face angajări.
Săraca țară bogată. Din câte îmi aduc aminte prețul a fost 100.000 dolari cu condiția ca indianul să preia datoriile istorice. La nici o luna guvernul Năstase a dat o ordonanță de urgență să șteargă aceste datorii și odată cu Sidex Galați a mai vândut la pachet un alt combinat. Nu știu cum se face dar la momentul acela Tony Blair a făcut o vizită neoficială în București. Trist, foarte trist. În plus s-a furat în combinat ca în codru , până și copii de la 11 ani mergeau să vândă cupru furat din combinat. România e moartă. Se dărâmă și ce mai este. Județul Galați și nu numai s-au de miliardari de carton din furturile de la Sidex.
Mafia țigănească a ajuns miliardarã în țarã și diaspora. Ăștia au vândut ce au făcut alții. Interesant cum presa a ajuns o troacă de care nici măcar porcii nu se mai apropie. De aceea cer de ani buni să plece toți nebunii din calea mea și să mă lase să respir. Minciunile au devenit declarații politice. Ceac-pac. Punem pe același loc principalul cu secundarul. Cu cât e mai anapoda, cu atât e mai trendy. Gândurile mă copleșesc ca la Posada. Je manfiș un peo, dar trece.
Întrebarea de final e de ce sabotăm propria casă, o demolăm. Ce urmărim? Pe bune, cine știe răspunsul e poftit la tablă. Cu plecăciune,
Urmărește-ne pe 
