România, în timp ce alte țări se confruntă cu problema supraturismului, se zbate să readucă la viață stațiuni turistice odinioară celebre, care astăzi sunt simboluri ale neglijenței și lipsei de investiții. Stațiuni precum Vidra, Băile Herculane și Sângeorz-Băi, altădată bijuterii ale turismului balnear și montan, sunt astăzi umbre ale trecutului, mărturii ale unei tranziții economice dificile și ale unor politici publice defectuoase.
Vidra: Visul olimpic transformat în ruină
Stațiunea Vidra, din județul Vâlcea, fusese gândită de Nicolae Ceaușescu ca o posibilă gazdă a Jocurilor Olimpice de iarnă, rivalizând cu cele mai mari destinații montane europene. Până în 1989, era renumită pentru peisajele spectaculoase și calitatea serviciilor, atrăgând sportivi din întreaga Europă.
După Revoluție, transferul activelor către sindicate și lipsa de investiții ulterioare au dus la degradarea completă a infrastructurii. Astăzi, clădirile abandonate și drumurile de acces impracticabile definesc Vidra, un loc care cândva promitea să fie „perla turismului montan” din România.
Băile Herculane: De la aristocrație la degradare
Rivalizând odinioară cu Baden-Baden (Germania) sau Karlovy Vary (Cehia), Băile Herculane era o destinație de elită pentru monarhi și aristocrați europeni. Vizitată de împărați, regi și regine, stațiunea din Valea Cernei era considerată „cea mai frumoasă de pe continent” de către împăratul Austriei în 1852.
După 1990, stațiunea a intrat într-un declin accentuat. Litigiile pentru clădirile de patrimoniu, lipsa investițiilor și infrastructura turistică depășită au transformat locul într-un peisaj dezolant. Deși în ultimii ani au fost reabilitate câteva monumente istorice, numărul turiștilor rămâne redus.
Sângeorz-Băi: Strategii ambițioase, rezultate modeste
În trecut, stațiunea balneară Sângeorz-Băi se bucura de un aflux consistent de turiști, capacitatea hotelurilor atingând 900 de locuri. Astăzi, doar jumătate dintre aceste spații mai sunt utilizabile, iar majoritatea clădirilor sunt clasificate la standarde modeste. Deși autoritățile locale mizează pe revitalizarea turismului balnear, lipsa unor campanii eficiente de promovare și infrastructura precară continuă să limiteze potențialul stațiunii.
Probleme similare în Europa
România nu este singura țară care se confruntă cu aceste probleme. În Croația, complexul Haludova, odinioară o destinație de lux pe insula Krk, a ajuns o ruină. În Italia, regiuni precum Rimini sau Calabria suferă de pe urma neglijenței economice și a scăderii interesului turiștilor, iar în Spania, stațiuni precum Marina d’Or au fost complet abandonate.
Fenomenul „deturistificării” reflectă neglijența autorităților în a susține și moderniza destinațiile turistice. Lipsa investițiilor și schimbările în preferințele turiștilor au condus la deteriorarea infrastructurii și pierderea atractivității.
Salvarea stațiunilor, o prioritate urgentă
Oficialii din turism subliniază că salvarea acestor stațiuni necesită investiții majore și strategii eficiente. În România, pentru revitalizarea stațiunilor balneare abandonate, ar fi necesare peste 150 de milioane de euro. Cu toate acestea, fără o viziune coerentă și implicare reală din partea autorităților și a investitorilor, visurile de odinioară riscă să rămână doar amintiri.
Leave a Reply