Romanii de la Kremlin nu numai ca nu pleacă însă ci vor ramane mai departe aici pentru a pazi o sală la care ei nu numai ca nu mai aveau acces, dar nu mai aveau nici cheile sălii respective. Sa nu uităm însă că si pe vremea aceea se făceau chei false! Aveau romanii sau astfel de chei? Mai era în acel moment tezaurul în sală respectivă sau disparuse în direcția Samara însoțit de cei cateva mii de oameni înarmați cu mitraliere, cum declarase Henegariu?
Singurii care știu adevărul sunt numai rușii și familia Hohenzollern, sau poate nici ei. potential beneficiara tezaurului. Rușii au refuzat până în momentul de fata sa vorbească despre acest lucru, dar indubitabil o vor face la momentul potrivit și în modul cel mai senzațional. Deocamdată noi nu putem concluziona decât un singur lucru : conform declarațiilor românilor de acolo și conform documentelor istorice a existat un plan al românilor din Moscova de a fura tezaurul românesc de la Kremlin și a-l scoate din Rusia cu trenul blindat pe la Samara. De la Samara, oras aflat la sud-est de Moscova, coborand in jos pe Volga poți ajunge relativ ușor și repede la Marea Caspica si de aici poți trece în Iran.
Există însă o modalitate la fel de ușoară de a ajunge de la Samara în nordul Mării Negre și apoi de a trece în Turcia, fara sa apelezi la tren. Dacă te sui într-un vapor oprit langa zidul Kremlinului, poți pluti pe raul Moscova pana la Riazan, apoi pe fluviul Oka pana la Novgorod, unde Oka se varsa in Volga, iar de aici fluviul Volga te duce pe ruta Kazan-Ulyanovsk- Samara-Saratov, Astrahan direct la Marea Caspica. De aici treci marea și ajungi în Iran sau în Turcia fără sa cobori, practic, de pe nava și fără sa fii controlat de prea multe patrule și filtre militare, complet ferit de priviri indiscrete.
Interesant este ca Henegariu nu intenționa sa se îndrepte cu tezaurul către estul Europei, pentru a ajunge cu el zona ocupată de englezi, americani și albgardisti și de aici în România ci intenționează sa se îndrepte cu el în partea opusă, catre sud-est de Moscova, spre Iran. Toate acestea nu sunt speculații. A existat, conform documentelor un moment în care romanii desemnati cu paza tezaurului de la Kremlin au rămas fără cheile de la sală în care se afla tezaurul , chei la a căror deținere au renunțat de bunăvoie din motive extrem de obscure. A existat un moment în care ei au intenționat sa fure tezaurul și au avut chiar un plan în acest sens. Intrebarea este: pana unde au mers cu acest plan? In mod normal, după „predarea” cheilor către consulul roman de la Moscova, romanii de la Kremlin trebuiau sa plece acasă. Ei raman insa in continuare la Kremlin. Ce fac acolo? Politica comunista! Asta fac! SOCIETATEA LUCRATORILOR ȘI ȚĂRANILOR ROMÂNI a lui Henegariu se transforma în ianuarie 1918 în PARTIDUL ȚĂRĂNESC REVOLUȚIONAR ROMÂN (deci acolo nu era nici un țăran român ci doar agenți sub acoperire ai Sigurantei din România și ofițeri tot sub acoperire ai serviciilor secrete și oameni ai regelui Ferdinand al României). Desi, conform declarațiilor, nimeni nu mai avea cheile de la încăperea în care era depozitat tezaurul, toata lumea sta pe loc și face politică bolșevică, printre noii activiști ai „partidului” ȚĂRĂNESC REVOLUȚIONAR ROMÂN plini de ura împotriva „oranduirii criminale burghezo-mosieresti din România” numarandu-se E. Deleanu și N. Sticlaru care-și zic „proletari” și despre care nimeni nu știe de unde au apărut. Documentele arata insa ca E. Deleanu era de fapt plutonier in Armata Romana și în documentele oficiale apare și acesta tot „dezertor”. Este curios însă cum de toți militarii români „dezertori”, ofiteri si subofiteri, se duceau glont drept la Kremlin și intrau în randurile gărzii care pazea tezaurul românesc. PARTIDUL ȚĂRĂNESC REVOLUȚIONAR ROMÂN al lui Henegariu desfășoară la Moscova o activitate propagandistică bolșevică editând cu ajutorul tipografiei pe care o avea un ziar intitulat Foaia țăranului. Banuielile serioase încep însă de abia acum. Preocuparea principala a grupului desemnat de autoritățile romane de la Bucuresti era de fapt paza tezaurului si nu politică si editarea de ziare. Ori grupul roman de la Kremlin se ocupă de orice numai de paza tezaurului nu. Nu mai deținea nici măcar cheile de la tezaur. El editează în schimb ziare, face politica etc. Paza si verificarea tezaurului nu mai constituie preocuparea lui principala. Mai mult decat atat, in 2 martie 1918 (stil nou), Ardeleanu, Henegariu și Capitanovici înaintează un raport către Fritsche, Comisarul Sovietic al Afacerilor Externe cerand aprobare de viza pentru cei 20 sau 30 de jandarmi romani, instiintandu-l ca aceștia trebuiau sa se intoarca urgent în România pentru ca nu mai era nevoie de ei la Kremlin. 0Intreaga paza militara romaneasca a tezaurului (toți cei 20-30 de jandarmi români) este așadar convocată la Ardeleanu și Capitanovici și eliberată din post nu de ruși ci de către români. Militarii români care alcătuiau garda de la tezaur se întorc la București, fără ca revenirea lor în țara (atentie!) sa producă vreo mirare si fără ca nimeni sa se alarmeze asupra faptului ca la Moscova tezaurul rămăsese fără oameni calificați sa-l pazeasca! Singura explicație care se poate da acestui comportament absolut bizar al autorităților române este ca la ora la care paza militara românească a tezaurului parasea Kremlinul, tezaurul românesc nu mai era la Kremlin ci fusese furat de chiar autoritățile române de sub nasul rușilor și depus probabil în bancile engleze. Faptul ca Henegariu, Capitanovici si ceilalti romani vor ramane in continuare langa tipografia BNR în Kremlin și vor face politică comunistă tiparind un fals ziar leninist este aceea că ei rămăseseră pe loc pentru a acoperi cat mai mult cu putință furtul tezaurului. În realitate tezaurul fusese furat demult de chiar romanii detasati cu paza lui la Kremlin. Toate concluziile duc în aceasta direcție. Depunerea cheilor de la incaperea tezaurului la consulatul României nu înseamnă ca nu se făcuseră între timp chei false. Găsirea unei modalități de a scoate într-o noapte din fortăreața Kremlinului, pe fondul haosului care era la Moscova, cu ajutorul a catorva sute de militari români imbracate in uniforme rusești a câtorva mii de lăzi cu aur care puteau trece oricand drept lăzi de muniție în acele vremuri tulburi, era floare la ureche. Aurul a fost sustras probabil într-o noapte geroasa de ianuarie sau februarie a anului 1918, încărcat pe un slep sau vapor ancorat sub zidul Kremlinului și dus la adăpostul beznei într-o direcție necunoscută, pe apele râului Moscova. Interesant este că lucrul acesta nu era ceva peste puterile omenești. Sa nu uităm ca în apropierea Moscovei cuprinsa de haos se aflau trupele Albilor, alături de care se aflau armatele engleza, canadiana si americana, plus cele cateva mii de militari români „foști prizonieri la ruși”. Odată intrat în perimetrul acestor trupe românești și occidental americane, aurul românesc era în siguranță. Henegariu, Guiu, Boierescu, Capitanovici și întregul grup roman continuă sa activeze la Kremlin ca simpatizanți ai lui Lenin și ai bolșevismului. Gazeta lor Foaia țăranului, este plina de invective la adresa „burghezo-mosierimii romane care suge sangele poporului român” și cer oamenilor sa se rascoale si să-l alunge pe regele Ferdinand de pe tronul României. Iată de exemplu ce scriau „bolșevicii” Guiu si Henegariu în Foaia țăranului în 14 aprilie 1918, ziar editat la Kremlin în tipografia …Regatului României: „Aici in Rusia, unde ne aflam acum, se pune fundamentul păcii dintre cei nedreptățiți de veacuri, dar se pune totodată și fundamentul unei lupte crâncene și necruțătoare împotriva acelora cari de patru ani de zile, pentru binele lor și al moșiilor lor, minau pe oameni, ca ciurdele de vite, în focul nimicitor împotriva acelora cari pe spatele bietului popor istovit de puteri și-au adunat comori și ridicat palate. Intaia oara proletarii Europei mijlocii fac din piepturile lor zid nestrabatut nu împotriva muncitorilor si taranilor altor tari, ci împotriva adevăratului jug: adevăratei robii, a capitalului, care afara de cistig nu cunoaste nici mila, nici dureri.
Urmărește-ne pe 
