Fiecare dintre noi are și bune și rele. Unii fac exces de unele, alții de celelalte. Cum mi-am adus aminte de vorbele mamei când eram copil: “Nu uita, oala acoperită nu dă gunoaie în ea”. Mult mai târziu am reușit să leg o replică la acest mini-proverb: “Păi bine, măicuță, dacă oala rămâne acoperită, de unde mai mănânci?” Mi-am spus în sine să vă explic de ce am scris acest editorial, tocmai în clipa când liberalii nu-l mai vor pe Mihai Lupu la președenția Consiliului Județean. Deja au în sertare alte nume pe care vi le vom dezvălui la timpul potrivit. Cum la fel de adevărat este că fiecare dintre noi, cât de iubitor de muzică clasică ar fi, ascultă la un șpriț cu prietenii manele. Prilej de petrecere sunt atâtea. Cum nu e om să nu fi scris o poezie, așa e și cu șprițul. Fiecare face ce vrea și mai ales ce poate în timpul său liber, atâta timp cât totul este ok la serviciu și în familie. Dar adversarii, mai ales cei politici, sprijiniți de servicii și de presa mercenară, sunt cu ochii beliți făcând vânătoare din fiecare mică greșeală a celor nevinovați dar care pot fi incriminați de orice.
Barierele au fost modele de joacă și nu numai ale primarului Radu Mazăre, lucru știut de toată lumea. De aceea bariera lui Chițac de la intrarea în Mamaia părea ceva cotidian. Polițiștii locali din subordine erau bucuroși că servesc patria. Făceau pe exigenții, acoperiți de un Regulament tâmpit. Pentru Chițac a fost prima mare misiune de când a preluat conducerea Primăriei: alianța barierelor. Într-un editorial spumos bunul meu prieten Lucian Cristea, căruia îi continui opera șontâc-șontâc, spunea că bariera pentru el îi sugerează noțiunea de restricții, îngrădirea libertăților, de parcă am fi în război la noi acasă în Peninsula Constanța. De atunci intuiam că barierele multe și scumpe la vedere s-ar putea să devină și utile și provocatoare. Toate desprinse dintr-o teorie a absurdului. Poate de aceea am salutat Victoria în instanță prin anularea de către Tribunal a Regulamentului mult hulit al Zonei Peninsulare, implementat cu mai bine de un an. Mai multe persoane fizice și parohii din zonă, reprezentați de avocații Mirela Doicescu, Teodora Calipetre, Cristina Dumitriu și Emil Tatu au demonstrate cât se greșise. Au fost destule motive de nelegalitate invocate de reclamanți. Deși chițcăiala nu știe ce este aceea legalitate, el face totul după cum îl taie capul, nu se respectă nimic, edilul comportându-se ca pe moșia lui mă-sa. Dar era timpul să se emită o scânteie pe acest fundal politic. Și atunci au apărut ca la comandă (n.r. oare cât a costat gestul, stimați colegi?) cu o serie de imagini în care Mihai Lupu înjură și amenință un polițist local, lucru pentru care, ca orice om normal, își cere scuze „pentru cuvintele spuse, mai ales că asta nu este imaginea mea.”
Așa este constănțenii știu asta și Reporterul nu face nici un partizanat, ci respect deontologia profesională. Cel puțin cu un rar act de curaj el a afirmat asta într-o conferință de presă ținută ieri la prânz. A ținut să adauge că dialogul cu agentul cu pricina este trunchiat, iar autenticitatea filmării pare de SF. Mergea spre casă ți pentru că-și uitase permisul de intrare, a prezentat organului legitimația de la Consiliul Județean și buletinul. Dar epolatul i-a aruncat pur și simplu legitimația pe bancheta mașinii condusă de o cunoștiință. El a ținut să precizeze că incidentul s-a petrecut la ora 20.30, nu la ora 4.00 dimineața. I se îngrădise accesul la proprietatea sa. Dialogul dintre cei doi a degenerat. Aspect speculat de jurnalistul Dorian Hapurnea care a găsit un bun prilej să-și continue campania de denigrare împotriva sa, mai ales că oamenii din trustul din care face parte au pierdut mai multe contracte de publicitate de la instituții subordonate sau în coordonarea CJ. Și foamea-i mare. Și în loc să se vorbească despre proiectele județului nostru, am asistat la un adevărat circ. Degeaba Mihai Lupu le-a amintit unora că suntem în post și că fâdc ând mărurisiri complete ar fi bine ca toți care folosesc toate instrumentele de informare ar trebui să dea publicului informațiile corecte. Degeaba președintele a încercat să plece la finalul conferinței spre biroul său, Dorian și colegul său de la Tomis TV, Cristian Hagi, au ținut să fie consemnată o premieră pe plan local, o ceartă între autorități și mass-media. La foc automat au sărit să-I încurajeze pe gazetari scandalagiul de profesie Claudiu Palaz de la PMP, comparându-l cu celebrul interlop Valentino, dar și fostul președinte al CJ, deputatul social-democrat Marius Horia Țuțuianu, care consideră că acesta este timpul de comportament care alimentează corupția și subminează democrația. Uitând însă să precizeze mocirla politică mioritică și că datul la gioale este sport de masă aici. Întărâtă-I drace, numai noi s-avem de câștigat, deși electoratul este scârbit de asemenea scene de stand-up comedy. Filmarea bombă cu președintele CJ Constanța pare un mare fâs, cel puțin noi așa o considerăm, în bătaia ciocanelor.
Chiar dacă gașca veselă sunt deranjați că Mihai Lupu este un prosper om de afaceri, ba chiar și mason sau doctor al Universității din Chișinău (n.r. oare imberbii știu ce grad de exigență are învățământul aici, spre deosebire de cel românesc?), iar încercarea lor de denigrare nu a prea mers. Chiar în clipa când românii sunt bolnavi de telenovele. Mâncătorii de kkt au râs cu gura până la urechi și și-au frecat mâinile bucuroși de un nou șantaj când li s-au dat imaginile pitite un an de zile într-un banal sertar. Ce nu face omul pentru creșterea audienței? Și ca în orice război, noi ne plasăm în tabăra învingătorului, omului Mihai Lupu, nu robotului Mihai Lupu.
Cine n-a greșit vreodată, are voie să ridice piatra.