Caruselul groazei nu se oprește aici. Cei de la ‘’butoane’ ne-au la faza în care aproape nu mai avem reacții la nesimțirea lor. Nu mai avem putere nici să-i înjurăm. De acum condițiile de explozie a mămăligii sunt create. Ce o să mai fie, vom vedea. Unii nu mai au loc nici printre vii, nici printre morți. Dar să ne focusăm pe ceva concret și pozitiv. Nu poți s-o arzi toată ziua pe scandal, deși unii o caută cu lumânarea. Dar mintea celor normali refuză asta. Doar dacă se întoarce roata din alte sfere.
„Fricțiunile” dintre vechea echipă a Asociației Tmișoara-Capitală Europeană a Culturii 2023 și noua administrație, avându-l la timonă pe surprinzătorul Dominic Fritz, frumos ca un erou antic, continuă. Edilul, care de la geam privindu-l pare că are doar rumeguș în cap, o dă după ‘’copac’’ și se face că refuză să intre în polemici, pe când directorul executiv Simona Neumann, postează de zor pe rețelele de socializare împotriva lui, ba mai mult Fritz face apel la băștinași să depună proiecte culturale care vor fi finanțate, chipurile, prin Centrul de Proiecte. Ele se vor înscrise în al doilea apel, în valoare de două milioane de lei, lansat în urmă doar cu câteva zile. Se mai oferă oportunități pentru definitivarea programului cultural prioritar cu un buget dublu față de primul, mai exact un total de nouă milioane de lei pentru asemenea proiecte. Măi să fie. Dacă e să dăm crezare zvonurilor, Consiliul Județean a lansat un apel de proiecte de 4,5 milioane lei, bașca Ministerul Culturii a ‘’sărit’’ în ajutor promițând o primă tranșă de 1,5 milioane lei, buget care va crește exponențial în viitor. Cu o legislație îmbunătățită, sunt șanse ca proiectul să meargă bine.
Dar există și un „dar”. Sigur, istoria, valorile și cultura Timișoarei și ale României, vor fi în centrul atenției Europei. Dar și nefuncționalitățile care nu sunt puține. Este, de pildă, în plină desfășurare, un conflict chiar etnic și de discriminare națională. Victor Neumann, alături de soția sa, și mai ales celebrul caricaturist Ștefan Popa Popa’S, toți cu tată cetățeni evrei, și-au unit forțele și l-au reclamat pe primarul Dominic Fritz la Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, pronunțând în acuzații chiar cuvântul pe care speram că l-am uitat, acela de pogrom. Și se pare că au și ceva argumente, unele pe deplin valabile. Ceea ce e de rău.
Pentru cei care nu știu, cuvântul pogrom (de origine rusă: погром) înseamnă a distruge, a jefui. Este folosit în mod special în mai multe limbi pentru a descrie atacurile, însoțite de jafuri și masacre, împotriva evreilor din Rusia,comise de majoritatea creștină, fără reacția autorităților sau cu consimțământul acestora, între 1881 și 1921. De asemenea, se referă, în termeni generali, la violența și revoltele sângeroase îndreptate de o parte a populației împotriva minorităților etnice, religioase sau de altă parte ale acestei populații. În ceea ce privește pogromurile împotriva evreilor, violențe similare, dar la o scară mai limitată, au avut loc în același timp în Germania, Austria, România și Balcani. Raul Hilberg definește pogromul ca fiind “o scurtă izbucnire de violență din partea unei comunități împotriva unui grup evreiesc care trăiește în mijlocul său. Aducerea de către un etnic german, vremelnic primar, la conducerea Asociației cu Capitala Culturală Europeană chiar a celei care a declanșat un scandal internațional prin expoziția cu zvastică de la New York este un afront pe față care trebuie stopat și mai ales sancționat. Lucru care va urma firesc.
Și uite așa ajungem de râsul lumii, înainte de a ne mișca cum trebuie în acțiunea pe care o credeam una din marile reușite ale istoriei contemporane pentru viața comunității. Dar ca în noaptea minții se vede că nu suntem în stare nici să preluăm ce ni se cuvine. Dar nu tot poporul e naiv și pleșcar. Cineva trebuie să răspundă pentru faptele pe care le comite. Sabotăm orice șansă de redresare a României. Cu nuiele peste cur zici că ne vine mintea la cap. Restul e înfășurat de mafie. Nu va dura mult și timișorenii vor striga în cor „lăsați-ne să trăim românește”. Chiar dacă destinul nostru e mereu atârnat sub semnul întrebării. Niște iresponsabili ne fac viața un chin. Conceptul șmecheriei a căpătat dimensiuni dezgustătoare. Cam ăștia suntem, ne mulțumim cu mai nimic că alte surse de supraviețuire nu avem. La intrigă și la minciuni nu ne întrece nimeni, Ca în povestea pe care v-am prezentat-o aici. În rest trăim azi din percepții. Nu mai avem nevoie de evidențe. Ne aflăm într-o nouă eră a dogmatismului. Logofeții timpurilor noi s-au pricopsit cu averi imense și asta le ocupă tot timpul.