Noi suntem tufuți rău. Suntem un popor mereu dispus să se sacrifice. Chiar și ziariștii care gândesc cu curul ne spun asta. Asta în timp ce îmbuibații simt nevoia să fie văzuți de vulg, altfel de ce și-ar etala nesimțirea și opulența. Uitați-vă, contrar valorii fotbalului intern, tricolorii s-au calificat din grupele europenelor pe primul loc, dar continuă criticile la adresa găștii lui Edy aduse de toți dobitocii fotbalului, aceeași care urmăresc cu sufletul la gură complicațiile și râgâielile filozofice pe bază de pârțuri ale rromilor tatuați din cea mai penibilă emisiune pe care o produce o televiziune mioritică, anume Mireasa.
Degeaba se zbat scriitorii într-o lume cuprinsă de nebunie. Degeaba se fac azi târguieli meschine la masa tratativelor. Uitați-vă cum urmărim cu burțile hidoase revărsate în șezlonguri și cu ochii beliți după cururile plăpânde sau obeze ale fătucilor de pe litoral, amestecate cu vânzătorii de porumb fiert care te servesc după ce se scarpină adânc între buci. Deci revin, cum urmărim dezbaterile pentru cea mai important poziție în lume unde la americani pentru Capitoliu se bat doi moșnegi mai potriviți pentru tratamente medicale foarte serioase.
O fi căldură mare și mici/mari diferențe, Sau generali care mai nou ne meliță nervii de prin cele studiouri, profitând de un stat și o justiție mafiotă, dar de aici până dincolo e încă departe.
Promit mâine să revin pe larg asupra dezbateriii dintre Trump și Biden , mai ales că dacă vine primul la butoate, Europa e a lui Putin. Și asta nu vă spune un gazetar croit după modelul Simion, cel pierzător. Mirarea mea este cum 200 milioane de americani cu drept de vot acceptă să aleagă doar dintre doi octogenari.
Poate misterul vi-l dezleagă ziariștii care caută creionul pe care n-o să-l găsească niciodată, nu subsemnatul. Mai ales că piticul crăcănat de la Kremlin își face planuri déjà. Iar ai noștri uită că Occidentul ne-a mai lăsat cândva în brațele Moscovei. Mă doar să văd că patriotismul este asemănat sifilisului și blenoragiei.
În comparație cu politica, bordelul este o mănăstire. Viața m-a învățat să râd cu măsură și să-mi economisesc lacrimile. Vecinii mei se hrănesc cu dejecții de la haznalele Văranului, mai ales că tehnologia ne-a amuțit valorile. Dar ce poate fi mai frumos decât adevărul chiar dacă uneori este unul trist? Continuați să mă urmăriți, continuați să mă citiți și promit să nu vă dezamăgesc.