Promisiunea este cea mai mare datorie așa că, azi voi continua consemnarea ecourilor de la “Conferința pentru Pace în Moldova şi Romania” organizată de Institutul Simon Kuznets, organizație internationlă care poartă numele marelui economist, deținător al Premiul Nobel pentru Economie în 1971.
Cum consemnam ieri, am rămas aproape interzis de dialogul avut de deputatul independent DUMITRU VIOREL FOCȘA cu un fost deputat din Transnistria, Andrey Safonov/ Surpriza vine și din contextul în care a avut loc. Asta pentru că Ucraina este o țară foarte bogată. Are surse minerale, pământuri întinse de peste 40 milioane de hectare teren agricol arabil, dar globaliștiii au avut grijă să inoculeze dezrădăcinarea minorității ruse, a celei românești, a minorității poloneze sau maghiare, însă Rusia nu este nici România, nici Polonia, nici Ungaria, Rusia rămâne Rusia. Mai mult, globaliștii au găsit un actor pe care l-au promovat, l-au făcut popular și care a ajuns președinte. Așa ne-am trezit peste noapte, noi care urlăm din toți rărunchii că vrem pace, pe cap cu acest Zelenski care niciodată nu a pronunțat cuvântul pace, din contră a semnat acorduri separate la îndemnul celor care trag sforile pentru că scenariul a fost scris încă din 2015 la București.
Urmărind bogățiile pe care le are Ucraina s-a dorit destabilizarea în această zonă pentru că onor corporațiile și marii magnați ai lumii să pună mâna pe toate resursele Ucrainei. Întrebarea pe care trebuie să ne-o punem este: cât va continua Ucraina, poporul ucrainean, să-l susțină pe Zelenski care nu este interesat decât să execute ordinele celor care-l controlează? Poporul ucrainean nu și-a dat seama că este condus de un actor, ori actorul are un rol, iar rolul și-l joacă pe scenariul scris de altcineva de afară. Se încearcă, deocamdată fără success gruparea a 9 state, culmea toate făcând parte până mai ieri din Blocul de la Varșovia în perioada comunistă.
Pe firmament tronează noul Ivan Turbincă, ajuns la Prut care cumva s-a retras la Nistru și așteaptă momentul de glorie al lui și semenilor de aceeași teapă. Dar, nu uitați, noi vrem pace. O tot repetăm poate alții au uitat chestiunea. Facem acest apel pentru că nu știm dacă vreodată vom trăi momentul să se câștige alegerile fără să fie nevoie de vot, ca în Coreea de Nord, Rusia sau China, Și pentru că suntem balcanici până-n sânge îndrăznesc să întreb public: totuși cu cine votăm?
Deputatul independent de la PPR, constănțeanul DUMITRU VIOREL FOCȘA, vocea tuturor românilor, recunoștea în dialogul spumant avut cu noul Ivan Turbincă, Safonov, că în clipa când s-a apucat de politică nu știa conținutul actului final al Comisiei de securitate și cooperare în Europa de la Helsinki din 1975 mai ales că este vorba de OSCE și de un organism având la timonă atunci URSS, pe când România era parte în Pactul de la Varșovia, deci în blocul aliat cu toate statele care au semnat din toată Europa documentul cu pricina. Inclusive cele din ONU. Lui Focșa nu-i iese din minte fraza cu Frontierele de stat se pot modifica în conformitate cu dreptul internațional prin mijloace pașnice și prin acord. Dar întrebat cum vede constituirea unui stat din această zonă prin vărsare de sânge și de o parte și de alta, Safonov o dă după cireș în stil banditesc. Mai ales că, vorbă veche românească, “Sângele cere sânge”
Actul vizat la Helsinki fost încălcat cu nonșalanță, de parcă nici n-a existat, politicienii se ceartă, iar copiii din popor se omoară între ei fără să se cunoască. Prins la mijloc, Safomov a fost cuprins de grabă, avea tovarășul întâlniri urgent ca să răspundă unui roman curajos, bazându-se și pe faptul că actul de la Helsinki pare azi desuet și lipsit de importanță. Iugoslavia și Cehoslovacia au fost destrămate, Kosovo a fost recunoscut de zeci de state, cu excepția României și Republicii Moldova. Ai noștri din start au fost adepții rezolvării problemelor pe cale pașnică și decizii politice. Soarta Transnistriei a fost hotărâtă printr-un referendum național. Deci nu e vina noastră că aceste doleanțe au fost urmate de forța armelor.
Zău, bre, nea Ivan Turbincă? Pe cuvântul tău de pionier? De aceea ajungem la vorba lui Stalin care pițigăia că Tratatele sunt făcute ca să fie încălcate. Cea mai dură întrebare pusă de Focșa adversarului său de dialog a fost dacă ar susține o acțiune a noastră contra Ucrainei ca să ne recuperăm nordul Bucovinei și sudul Buceagului pentru că sunt teritorii românești. Evident este o cestiune utopică pentru că noi respectăm tratatul despre care facem vorbire. Se găvărește de conflict în această parte a lumii între țări care toate au făcut parte din Uniunea Sovietică. Transnistria, se pare că ține prea mult cont de ceea ce s-a întâmplat între 1941-1944 , iar noi nu gândim nici rău, dar am crea o situație internațională prea puțin benefică.
În caz contrar ar trebui să-i întrebăm pe români și atunci verdictul lor ar crea panică. Cu plecăciune,
Pompiliu Comșa
Urmărește-ne pe 
