Înainte de 1850, localitatea era un cunoscut târg de cereale.
La 18 februarie 1856, sultanul otoman Abdul Mejid a promulgat un act de reformă cunoscut sub numele de Hat-i Humayun (Scrisoarea fericită), care proclama egalitatea dintre locuitorii musulmani și nemusulmani ai imperiului și dreptul fiecărui grup etnic de a-și practica liber. În această perioadă localitatea s-a bucurat de atenția sultanului Abdul Medgid care a înzestrat-o atunci cu câteva edificii precum moscheea mare și baia turcească. În 1865, locuitorii solicită guvernatorului Dobrogei ca noua localitate să fie denumită Medgidia, în semn de recunoștință pentru protectorul lor, Abdul Medgid.
La numai câteva luni, orașul număra 15 – 20000 locuitori cu 1000 de case și multe altele în construcție.
Pe Dealul Panaghirului, guvernul otoman întreținea de aproape 100 de ani iarmarocul unde se aflau construite prăvălii și barăci. Negustori veniți din toată țara, chiar și de mai departe expuneau produse manufacturiere cu caracter agricol și casnic.
În perioada târgurilor care se țineau primăvara și toamna, tribunalele de comerț din Constanța și Tulcea se deplasau la Medgidia pentru a facilita tranzacțiile comerciale.
După războiul de independență (1877 – 1878), Dobrogea a revenit la patria mamă, România, iar Târgul Medgidia renaște și începe să se organizeze. În decembrie 1878 este ales Consiliul Comunal și constituită cancelaria Primăriei. Un an mai târziu aici se înregistrau 300 de case cu 1500 de locuitori. Să nu uităm că timp de un an de zile, războiul distrusese orașul și nenumărați cetățeni se refugiaseră în alte zone.
Anul 1882 este marcat prin înființarea spitalului comunal și a primei farmacii din oraș. Creșterea populației se face într-un ritm moderat, astfel încât în 1884 sunt înregistrați 2449 locuitori, iar în 1903 în 879 de case locuiesc 2858 de suflete. În 1886 se ridică o școală primară mixtă pentru copiii săraci ai orașului. Aceasta era a treia școală care se înființa în Medgidia, o școală de băieți și una de fete, se construiseră în 1879.
Interesul pentru Medgidia pare a-i cuprinde și pe scriitorii de literatură științifico-fantastică. Jules Verne publica în 1883 nuvela “Keraban încăpățânatul” în care eroii cărții ajung în Dobrogea și poposesc la Medgidia