Ca să obţii un brevet de invenţie, este nevoie să treacă ani.
În unele cazuri, după ce l-ai obţinut, este necesară poate şi o reorientare din punct de vedere al relevanţei pe piaţă, fiindcă una este să obţii un brevet într-un an, cu totul altceva să vină după şapte. Orice studiu de marketing serios trebuie refăcut, pentru a vedea dacă ideea ta, pentru care ai muncit ani de zile, ca mai apoi să aştepţi tot ani de zile brevetul, mai este de actualitate.
Evident, în cele mai multe cazuri, ideile sunt geniale şi gândite pentru viitor. Nu degeaba sunt inventatorii oameni cu totul aparte, care văd realitatea din jurul nostru inclusiv cu parametrii potenţialei dezvoltări din viitor. Se gândesc la toate, iau în calcul orice posibilitate şi prevăd orice obstacol, cu o determinare şi o putere de concentrare care ne depăşesc nouă, oamenilor obişnuiţi, abilităţile şi răbdarea.
Dar nu pot să nu mă gândesc, nu ar fi mai normal să se mişte lucrurile astea mai repede? Cât mai multe granturi să fie, să se întreacă studenţii şi profesorii în a le obţine, că şi nouă ne-ar fi mai uşor. Dar, până acolo, poate nu ar fi rău să aibă şi instituţiile precum Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci o reglementare mai clară a termenelor. Nu spune nimeni să dea brevete pe repede înainte, evident, unicitatea invenţiei trebuie verificată temeinic, înainte de certificare, dar parcă şi după şapte, opt ani mi se pare extrem de tardiv. Poate nu au oameni destui, poate au nevoie de mai mulţi colaboratori sau de alt tip de resurse decât cea umană.
În alte state, orice invenţie cu potenţial comercial mare este susţinută încă dinainte de a ajunge vandabilă, tocmai pentru că se înţelege că trebuie încurajat potenţialul, atât de a face profit, cât şi de a trăi mai bine, mai sănătos etc, ceea ce se doreşte a se realiza şi în cazul super-alimentelor.