Florentin Scalețchi – Viața bate filmul (I)
SPRIJINUL COMUNITĂŢII INTERNAŢIONALE
Prin intermediul posturilor de radio “Europa Liberă”, “Vocea Americii” şi “Radio France”,întreaga mass-media internaţională, cât şi toate personalităţile vremii, au prezentat în repetate rânduri situaţia fostului Comandant de navă Florentin Scaleţchi. Astfel a ajuns cazul său la cunoştinţa opiniei publice din ţară şi din străinătate. Deşi securitatea încercase să intercepteze canalele prin care mama dânsului şi soţiile celorlalţi doi deţinuţi, Iancu Lucian şi Mateescu Alexandru, puteau intra în contact cu cele două posturi de radio din occident, nu a reuşit. Apelurile repetate pentru salvarea lor au fost receptate şi în ţară. Ca urmare, mama sa a fost supusă unor nenumărate anchete, înjurată, umilită, bătută. În acest context, Amnesty International a intervenit pentru eliberarea sa. Folosindu-se de mijloacele specifice de comunicare secretă, a reuşit să transmită din închisoare scrisori către ONU, Preşedintele SUA şi ambasadele de la Bucureşti.
Mama sa a fost siluită, în două rânduri, de brute cu chip de om, doar-doar îl va determina pe fiul ei să renunţe la poziţia de acuzator al regimului Ceauşescu, iar dânsa să renunţe la lupta de a-şi elibera fiul.
Apelurile făcute nu au rămas fără rezultat:organizaţii şi personalităţi internaţionale, politicieni şi cetăţeni simpli, cereau eliberarea Comandantului de cursă lungă Florentin Scaleţchi. Dar nu a fost eliberat.
Eliberarea s-a produs la 22 decembrie 1989, ziua Revoluţiei Române, în timp ce ofiţerii securişti Corbeanu Cornel, ajuns între timp Comandantul Portului Tulcea, s-a internat într-un spital psihiatric (şi acum este tot acolo), iar Lungu Viorel a murit într-un accident de maşină în dreptul Aeroportului Kogălniceanu, judeţul Constanţa.
MILITANT PENTRU DREPTURILE OMULUI
Cei 5 ani petrecuţi în închisoare sub spectrul condamnării la moarte, spiritul său independent, dorinţa de libertate şi caracterul hotărât, i-au cristalizat decizia de a lupta pentru apărarea drepturilor omului, de a face ca astfel de întâmplări să nu mai fie posibile în România.
Încă din primele zile ale Revoluţiei din decembrie ’89, a acţionat în această privinţă şi ca membru al primului Guvern postrevoluţionar, în funcţia de vicepreşedinte al Comisiei legislative, juridice şi a drepturilor omului şi mai apoi al Adunării constituante, s-a străduit şi i-a determinat pe cei aduşi la putere de valul revoluţionar, să înţeleagă că apărarea drepturilor fundamentale ale omului trebuie să fie o politică consecventă a noilor autorităţi.
Dându-şi seama că de la intenţie până la realizare este un drum lung, plin de strădanii, a fondat Organizaţia pentru Apărarea Drepturilor Omului, o organizaţie neguvernamentală ce-şi face tot mai simţită prezenţa în România. Este liderul şi sufletul acestei organizaţii.
Cum spiritul de luptător şi de revoluţionar nu i-a dispărut niciodată, din funcţia de preşedinte fondator OADO şi de “câine de pază” al democraţiei a deranjat din nou puterea, şi în perioada 2006-2014 inclusiv, a devenit din nou deţinut politic, de data asta ca victimă a abuzurilor altui regim totalitar, condus de Traian Băsescu, care, deşi i-a fost coleg de facultate şi de breaslă, i-a purtat permanent zâmbrele, şi nu s-a lăsat până nu l-a văzut după gratii în urma unor odioase scenarii, ticluite în laboratoarele poliţiei politice ale Cotroceniului, DNA şi o justiţie bine dirijată de oameni supuşi puterii.
Din închisoare a reuşit ca, într-o perioadă scurtă de timp, să elaboreze şi să dea publicităţii nu mai puţin de zece lucrări, incluzând cărţi document, lucrări ştiinţifice de analiză şi sinteză a unor perioade istorice, precum ultimii 60 de ani: Vinovatul de serviciu; Preşedintele; Jertfele uitării; Societatea civilă din România; Abuzul democraţiei, dictaturi şi dictatori, de la Ceauşescu la Băsescu; Amintiri din prima mea viaţă, vol.I; Eu, cel dintr-o viaţă viitoare, vol.II; Apelul şi eliberarea condiţionată, vol. III; Recidivist…la libertate, vol. IV; Risipa de sine, vol. V.
Organizaţia a avut privilegiul să fie fondată, constituită şi consolidată de un renumit deţinut politic, în persoana prof. univ. dr. Florentin Scaleţchi, care nu a precupeţit niciun efort de a o face cunoscută în societatea românească, ca membru ONU şi nu numai, şi de a se impune ca una dintre cele mai bine poziţionate în rândul societăţii civile.
Promovarea şi cunoaşterea drepturilor omului a fost şi va rămâne esenţa existenţei OADO, cu respectarea pentru toate fiinţele umane a drepturilor fundamentale ale omului conform Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului – 10 decembrie 1948.
LUCRĂRI ELABORATE ŞI PUBLICATE
Preocupat de problematica drepturilor omului, în aceşti ani a elaborat o seamă de lucrări, printre care : • Nu-mi omorâţi copilul. • 22 Decembrie – cu mâna pe trăgaciul libertăţii. • Scenariu de film – Comandantul” • Drepturile omului la trecerea dintre milenii. • O prezentare pe înţelesul tuturor a “Bibliei” Drepturilor Omului. • Eseuri în lupta pentru democraţie în România. • Manualul Drepturilor omului – editia I şi II revizuita • Curs de drepturile omului. • Societatea civilă din românia între deziderat şi realitate • Curs pentru studentii facultatilor de stiinte juridice. • Amintiri din prima mea viaţă. • În locul timpului. • Aproape viu. • Plutonul de execuţie. • O viaţă ca un hotel. • Destin şi speranţă. • Povestiri pentru Rebecca. • 40 de poezii pentru cei mai mici copii. • Poveste cu elice şi motor ce-i duce pe copii în zbor. • O viaţa ca un hotel. • Turnul Babel. • Culorile Toamnei – Poezii • Bal mascat cu vânători – Poezii • Drepturile omului şi protecţia lor juridică” – Curs • 22 de ani între Nu-mi omorâţi copilul si Unde eşti tati, editata sub egida OADO • Societatea Civilă la 20 de ani de la dezrobire. • Protecţia juridică a drepturilor omului. • Jocul vieţii şi al morţii. • Grădina cu pomi fermecaţi. • Autor principal al celor 24 de volume al ,,Raportului privind Sta-rea Natiunii, document anual oficial al Oado din 1990 şi până în prezent • Vinovatul de serviciu – carte scrisă în Penitenciarul Rahova. • Preşedintele – carte scrisă în Penitenciarul Rahova. • Amintiri din prima mea viaţă – vol.I din colecţia Viaţa unui condamnat la moarte – în Penitenciarul Rahova. • Eu, cel dintr-o viaţă viitoare, vol. II din colecţia „Viaţa unui condamnat la moarte” • Apelul şi eliberarea condiţionată, vol.3 din colecţia „Viaţa unui condamnat la moarte” • Recidivist la libertate, vol.4 din colecţia „Viaţa unui condamnat la moarte” • Risipa de sine, vol.5 din colecţia „Viaţa unui condamnat la moarte” • Jertfele uitării • Societatea civilă din România.
În urma discuţiilor purtate la Frankfurt, de către domnul Florentin Scaleţchi, cu Preşedintele organizaţiei “International Society for Human Rights”, privind o posibilă înfiinţare a unei secţiuni a acesteia în România, a luat fiinţă “Secţiunea Română a Societăţii Internaţionale pentru Drepturile Omului”.
După Revoluţia din Decembrie ‘89, International Society for Human Rights, prin Preşedintele acesteia Ivan Gruzov, l-a invitat la Frankfurt pe domnul Florentin Scaleţchi, căruia i-a propus să fie reprezentantul Societăţii pentru România.
Ca urmare a acestui fapt, şedinţa de constituire a filialei a avut loc pe dată de 20 aprilie 1990, Societatea fiind înregistrată la Judecătoria sectorului 1, Bucureşti şi autorizată de Guvernul României, la 26 mai 1990.
Sub această denumire, organizaţia şi-a desfăşurat activitatea până în februarie 1995. În urma şedinţei din 25.02.1995, câ urmare a constatărilor din teritoriu şi a dorinţei afirmate de mai mulţi cetăţeni de a deveni membri activi ai acestei societăţi, s-a luat hotărârea de schimbare a numelui societăţii în “Organizaţia pentru Apărarea Drepturilor Omului”, concomitent cu dezvoltarea activităţii şi constituirea de filiale pe întreg teritoriul ţării.
Organizaţia devine de sine stătătoare în baza hotărârii membrilor organizaţiei. Sub noua denumire, autentificată prin hotărâre judecătorească în data de 5 mai 1995, organizaţia îşi desfăşoară activitatea la sediul central din str. Maior Vasile Băcilă nr.9, bl.18, parter, sector 2, Bucureşti, telefon/fax: 021.240.74.55; 021.240.74.82, e-mail: oado_oado@yahoo.com, activitatea organizaţiei fiind cunoscută şi prin intermediul paginilor de web: www. oado.ro, http://oado.wordpress.com/
https://www.facebook.com/scaletchi.florentin/
Prin Hotărârea de Guvern 1.183 din 28 noiembrie 2000, OADO devine instituţie juridică de interes naţional şi utilitate publică În anul 2005, în sesiune ordinară, ONU admite cererea OADO de a deveni membru cu statut special ECOSOC-ONU.