Dr. Doina PĂULEANU de la Muzeul de Artă Constanța într-o vreme ne-a vorbit cu multă căldură despre acest subiect, multora necunoscut, de aceea dorim să vi-l readucem în prim plan.
Căci după unirea Dobrogei cu ţara, în noiembrie 1878, „nemuritorul prefect din acel timp Remus Opreanu, şi-a îndreptat privirea către adevăratele instituţiuni de cultură şi moralizare, către şcoală şi biserică. Cum însă organizaţia comunală era la începutul ei, pe nimic sigur nu se putea baza. Edificii de moralizare, de cultură, trebuiau însă.
Fondurile comunale, mijloacele băneşti – nervus rerum – primul mij loc cu care s’ar fi putut face ceva lipseau şi chiar dacă ar fi fost, nu erau suficiente pentru acest scop [. . .] Administraţie bisericească care să conlucreze necontenit cu autorităţile administrative şi civile nu era în localitate. Biserici creştine erau două, una greacă şi alta bulgară, cu preoţii lor. Preoţi români nu erau. Protoierul N. Răşcanu, numit cel dintâiu în administraţia bisericească, neavând aci nici biserică românească, nici enorie de români, domicilia în Cerna Vodă şi din când în când venia pentru a lua contact cu autorităţile civile şi a oficia la sărbătorile naţionale un Te-Deum. Biserici creştine am spus că erau două: una greacă şi alta bulgară; dar dacă dinspre biserica greacă se poate zice că era o biserică în adevăratul înţeles al cuvântului, nu tot astfel putem zice despre biserica bulgară, care era mai mult un mic paraclis, format din transformarea unei case particulare fără nici o podoabă şi lipsită cu totul de mobilierul ce se cere unui astfel de aşezământ. Biserica greacă din contră era o construcţie mare şi încăpătoare, zidită în formă de cetate, fără turle (cupole), cam cum este şi azi. În această biserică erau nevoiţi primii români aşezaţi aci, ca şi întreaga administraţie românească, să’şi îndeplinească serviciile religioase, atât publice cât şi particulare . . . Servind ca biserică catedrală, aci se oficiau şi Te-Deumurile pentru sărbătorile naţionale. (…)
Biserica Greacă Metamorfosis din Constanţa a fost zidită pe vremea sultanului Abdul Aziz Bin Mehmet Han, în urma unui firman împărătesc emis în 1862 şi păstrat în original la Comunitatea greacă din Constanţa. Edificarea bisericii se impunea cu necesitate: „Creştinii nu aveau biserică. Cei ce doreau să se închine în faţa icoanelor sau să asculte o liturghie creştină, se duceau tocmai la Mangalia, unde era o veche, dar falnică biserică elenă, astăzi în ruină. Mai târziu, pe la 1850 – 1855, a luat fiinţă o casă de rugăciuni pe strada Mircea, unde slujea un diacon grec.”
Dr. Hector Sarafidi menţionează: „Împreună cu englezii (constructori ai căii ferate şi ai portului, n.n.) vin şi primii colonişti, în mare parte Greci din oraşele Anhialos, Mesemvria şi Vasilicos de la golful Burgaz al Rumeliei orientale.” În 1859, arată consulul grec din Vama, Andrei Papadopoulos-Vretos, Kilstenge avea o populaţie „care nu trece de 3000 suflete, din care 500 sunt supuşi greci . Ei se ocupă cu comerţul” şi se stabilesc în cartierul nord-estic, unde vor construe în anii imediat următori biserica, şcoala şi un spital. După unirea Dobrogei cu ţara, într-un Raport general trimis de Ioachim Drăgescu, medicul primar al judeţului, Direcţiunei Serviciului Sanitar, se menţionează că în 1881 „Constanţa avea 5000 locuitori, din care 680 sunt români, 235 turci, 1625 tătari, 244 bulgari, 1500 greci, 260 armeni, 315 evrei, 141 de alte naţionalităţi”
Urmărește-ne pe 
