În Europa medievală, orașele au fost adesea singurele centre de educație și putere, locuri unde se concentrau cunoașterea, bogăția și influența politică. Aceasta a atras inevitabil o populație interesată de școală și de oportunități, care tindea să se stabilească mai ales în mediul urban. Printre aceste populații se aflau evreii, care, deși marginalizați și discriminați în multe regiuni, au reușit să profite de oportunitățile limitate care li s-au oferit, devenind parte integrantă a vieții economice și intelectuale din orașele europene.
Alfabetizarea a fost de-a lungul timpului o obligație religioasă pentru evrei
Una dintre explicațiile succesului evreilor în România și în alte țări europene este etosul lor educațional, puternic influențat de tradițiile religioase. Alfabetizarea a fost de-a lungul timpului o obligație religioasă pentru evrei, care erau educați pentru a putea citi și interpreta Tora (Scriptura). Această deschidere față de educație a fost esențială pentru păstrarea identității lor culturale și religioase într-o diasporă răspândită și marginalizată.
În contrast, în Europa creștină, până la Reforma protestantă, citirea Bibliei era un privilegiu rezervat clerului.
Această diferență fundamentală în accesul la educație a fost un factor decisiv în succesul evreilor în viața intelectuală și economică a Europei.
Interdicțiile religioase și politice în diverse părți ale Europei au creat comunitate preponderent urbană, activă în comerț
Interdicțiile religioase și politice la care evreii au fost supuși în diverse părți ale Europei – de la interdicția de a poseda pământ sau de a practica anumite meserii – au forțat această comunitate să se concentreze în activități economice separate de majoritățile agricole. Astfel, evreii au devenit o populație preponderent urbană, activă în comerț, meserii, și mai târziu, în profesii liberale. Deși nu au fost scutiți de discriminare nici în orașe, atunci când porțile educației li s-au deschis, aceștia au profitat rapid de șansa de a se educa. De exemplu, în Prusia, după reformele liberale din secolul al XIX-lea, evreii și-au trimis în masă copiii la școală, în contrast cu majoritatea creștină, care era în continuare predominant analfabetă.
Pe lângă discriminarea formală, evreii au reușit să își creeze o rețea transfrontalieră de relații comerciale și intelectuale, ceea ce le-a permis să prospere într-o Europă deseori ostilă. Această perspectivă pragmatică și cosmopolită asupra vieții politice și economice i-a ajutat să devină o comunitate puternic urbanizată și implicată în activități comerciale și financiare, contribuind astfel la succesul lor în diverse societăți europene.
Evreii din Vechiul Regat
În România, procesul de urbanizare a evreilor a fost similar cu cel din alte părți ale Europei. Deși reprezentau doar 4,2% din populația totală a țării, evreii constituiau o proporție semnificativă din populația urbană, în special în Bucovina, Basarabia și Moldova. În orașe precum Chișinău și Cernăuți, evreii formau majoritatea populației, având o prezență economică vizibilă și influentă.
În Vechiul Regat, orașul Iași, capitala Moldovei, avea o populație evreiască care reprezenta 42% din total, iar în București, evreii dominau profesii precum avocatura și domeniul bancar. În anumite industrii, cum ar fi textilele și jurnalismul, evreii constituiau majoritatea, cu 80% dintre inginerii din textile și 70% dintre jurnaliști fiind de origine evreiască.
Această preponderență a evreilor în profesiile liberale și în economia urbană a stârnit resentimente și tensiuni, mai ales în rândurile tinerilor români care concurau pentru aceleași oportunități educaționale și profesionale. Frustrarea provocată de succesul evreilor în domenii precum medicina și avocatura a fost intensificată de faptul că mulți dintre acești studenți evrei proveneau din familii mai înstărite și mai bine educate.
Aceste fricțiuni au fost exploatate de mișcările extremiste și antisemite, cum ar fi Garda de Fier, care a folosit concurența dintre studenții români și evrei pentru a-și consolida mesajele naționaliste și xenofobe. Tensiunile sociale și economice, combinate cu o istorie lungă de marginalizare a evreilor, au alimentat antisemitismul din România interbelică, culminând în pogromuri și alte acte violente împotriva acestei comunități.
Antisemitismul: O consecință a succesului?
Succesul evreilor în diverse domenii a fost adesea un factor care a alimentat antisemitismul. În România, la fel ca în alte țări europene, prezența evreilor în elita intelectuală și economică a fost percepută de unii ca o amenințare. Aceasta a dus la o serie de stereotipuri și clișee negative, care au fost propagate de mișcările naționaliste și de extrema dreaptă.
Dea lungul timpului credeau că evreii „își merită soarta” pentru crucificarea lui Iisus Hristos, o dovadă a persistenței unor credințe antisemite alimentate de lipsa de educație și de influența unor escroci si a unor lideri religiosi.