La 5 iunie 1967 va începe „Războiul de șase zile” conflict din Orientul Mijlociu, prin care Israelul a ripostat faţă de blocarea strâmtorii Tiran de la Marea Roșie de către Egipt și a lansat atacuri simultane asupra Egiptului, Iordaniei si Siriei, ocupând Fâşia Gaza şi Peninsula Sinai, înălţimile Golan, Cisiordania şi sectorul arab din Ierusalimul de Est. Chiar dacă Organizaţia Naţiunilor Unite a cerut încetarea imediată a focului, Israelul va continua războiul și în timp de șase zile va cuceri mai mult decât dublul teritoriului său de până atunci. Această situație era foarte delicată pentru liderul sovietic Leonid Brejnev, deoarece Moscova susţinea țările arabe împotriva Israelului, care la rândul său, era ajutat de Statele Unite ale Americii și țările occidentale. De aceea, convocaţi urgent la Kremlin, liderii comunişti din Europa de Est au decis ruperea relaţiilor cu Israelul, cu excepţia lui Nicolae Ceauşescu. Poziția României, de a nu rupe relațiile diplomatice cu Israelul, a fost interpretată de Brejnev ca fiind drept o sfidare la adresa comunismului și a Tratatului de la Varșovia, iar liderii comunişti prezenţi la Moscova și-au exprimat poziția față de cele declarate de Brejnev, reafirmându-şi loialitatea pentru politica sovietică din Orientul Mijlociu. Ceauşescu, care a mers la Moscova însoţit de primul ministru Ion Gheorghe Maurer, și-a menținut punctul de vedere și-i va replica lui Brejnev, care spunea că Israelul a comis un act de agresiune, că responsabilitatea declanșării războiului a fost a Egiptului, deoarece atacul israelian a fost determinat de provocările repetate a președintelui egiptean Nasser. Astfel, Ceaușescu, prin refuzul său de a rupe relațiile cu Israelul și de a accepta subordonarea faţă de Uniunea Sovietică, a îmbunătăţit masiv relațiile cu Statele Unite, care au recepţionat în mod favorabil această manifestare de independenţă a României. În schimb relaţiile cu Uniunea Sovietică vor deveni tot mai tensionate, deoarece Brejnev avea să-i reproşeze lui Ceauşescu, de mai multe ori , poziţia diferită adoptată de România, atât în cadrul C.A.E.R., cât și în cadrul Tratatului de la Varșovia.