La data de 23 iunie a anului 79 d.Hr. a murit împăratul roman Caesar Vespasianus Augustus, cunoscut și sub numele de Vespasian. Fondator al Dinastiei Flavilor, Vespasian a fost încoronat într-o perioada de mare instabilitate politică și criză economică lăsată de împăratul Nero, cel care este suspectat că ar fi ordonat marele incendiu de la Roma din anul 64. Fiul unui modest funcționar de vamă, Vespasian va urma o frumoasă cariera militară care îl va purta prin locuri precum Germania, Britania și Africa, obținând numeroase victorii. În anul 67 este însărcinat de împăratul Nero cu reprimarea răscoalei antiromane a iudeilor din fortăreața Masada. Proclamat împărat în iulie 69, de către legiunile din Orient, Vespasian va fi recunoscut ca și conducător al întregului Imperiu la moartea lui Vitellius, când va întemeia o nouă dinastie, aceea a Flavilor. Personalitate energică, Vespasian va fi preocupat de restabilirea liniștii și securității statului, grav afectate de războiul civil, el fiind cel care va reorganiza finanțele și armata, va întări frontiera de la Dunărea inferioară, va reconstitui Capitoliul și va clădi alte numeroase edificii din Roma. În anul 70, împreună cu fiul său Titus, cucerește Ierusalimul și încheie războiul din Iudeea, iar această provincie o va reorganizata ca provincie de sine stătătoare. Legenda spune că Vespasian a dispus construirea la Roma a sute de latrine publice, pentru care a perceput taxe de folosire, iar atunci când fost criticat de unii senatori că scoate bani din ceva atât de murdar, Vespasian ar fi replicat ,,pecunia non olet” adică ,,banii nu au miros”. Cu toată zgârcenia sa proverbială, el a reclădit foarte multe cetăți din imperiu distruse de incendii sau de cutremure, a ajutat văduve și orfani și a continuat să facă acest lucru până la moartea sa, la data de 23 iunie a anului 79 d.Hr. O legendă spune că în momentul în care a simțit că va muri a rostit următoarele cuvinte: „Un împărat mai trebuie și să moară, dar trebuie să moară cu demnitate”.