– continuare din ediția trecută-
Pentru „restabilirea Bisericii Greceşti la Kustendjie” este solicitat ajutorul arhimandritului Filip Tzulatis din Constantinopole (sau Filippos Tzoulatis din Kefalonia) care, sosit la Kilstendje în martie 1862, constată starea de fapt şi propune remedierea acesteia prin soluţii pe termen scurt – un lăcaş improvizat de închinăciune, dar şi de durată – o biserică de zid.
Solicitările sale repetate primesc răspunsuri negative sau evazive. Neclintit în misiunea sa, Tzulatis îi înduplecă pe oponenţi, iar guvernatorul acordă venerabilului preot, permisiunea de a ridica „o clădire provizorie, care să-i permită să oficieze serviciile religioase pentru turma sa, oriunde ar găsi mai convenabil, până când terenul cedat de guvern avea să fie identificat”.
Astfel a fost posibil „ca la 1 862, pe un teren din strada Mircea cel Bătrân, pe locul unde s-a aflat apoi şcoala greacă, iar azi o şcoală generală, în Joia Mare din Săptămâna Patimilor” să se desfăşoare serviciul divin în nou ridicata biserică, al cărui spaţiu era cu totul modest.
Adresat lui Mehmet Ressim Paşa, subprefect al Kilstendjei, vestit comandor al decoraţiei Medgidie gradul al doilea, prea înţeleptului şi învăţatului judecător al Plasei purtând numele turcesc al oraşului nostru, dar şi cinstiţilor consilieri locali, firmanul sultanului ordonă: „De îndată ce va sosi acest al meu decret împărătesc, să luaţi cunoştinţă că grecii de sub împărăteasca mea ocrotire, locuitorii domiciliaţi în Kilstendje neavând biserică, au cerut pe lângă înalta mea persoană, rugând prin suplica lor să alcătuiască și să clădească Biserica din temelie sub denumirea Metamorfosis (este vorba despre hram, n.n. ), cu următoarele dimensiuni: 44 arşini adâncime, 22 arşini lăţime şi 16 arşini înălţime ( 1 arşin/cot de bazar = 1 6 ghirahim = O, 68 m, n.n.).
Această suplică a lor ne-a fost prezentată prin osebită cerere de către Prea Sfinţitul Patriarh al Grecilor (Ram) şi precum se dovedeşte prin Înaltul Sfat al Împărăţiei mele, pentru un teren similar pe care se va clădi o Biserică nouă din temelie. Când terenul aparţine Statului, se fixează după aproximaţie o zeciuială (inşur), venit ce ar putea să aducă acest teren în realitate şi să ia această valoare.
Să cercetaţi conform cu legile această afacere şi să notificaţi în capitala mea prin publicaţiuni şi să ne faceţi cunoscut locul pe care se va construi Biserica, loc care nu trebuie să fie situate în Cartierul Musulman si dacă într-adevăr nu este un loc care ar putea să aducă cuiva vreo vătămare sau pagubă, să daţi poruncă şi autorizaţia de a clădi.
Drept pentru care am dat acest al Meu Decret Împărătesc, ca să luaţi cunoştinţă că am dat Înalta Mea poruncă ce trebuie să se execute cu mărire [ . . . ]” Stabilirea locului de amplasament al bisericii este îngreunată de imprecizia firmanului, care conţine doar interdicţii, nu şi indicaţii : „locul nu trebuie să fie situat în cartierul musulman” – acesta se afla chiar în centrul peninsulei, de la malul mării până la străzile Carol (bulevardul Tomis de astăzi), numită pe atunci Sultan Ramam Socacgi şi Gării (Vasile Alecsandri) – şi „nu trebuie să aducă nimănui vătămări sau pagube” (în limbajul diplomatic al timpului, această ultimă dispoziţie înseamnă că biserica ortodoxă nu poate depăşi în înălţime minaretele geamiilor din oraş).
- Va urma-