Dacă pentru obţinerea firmanului a stăruit însuşi patriarhul din Constantinopol şi, se pare, o delegaţie locală, fondurile au fost strânse de grecii pământeni, dar şi de cei aflaţi în alte ţări din Europa, conform cutumelor de atunci.
Primind permisiunea de a pune taxe pe comerţul intern, comunitatea grecilor din Kustendje decide: toţi exportatorii de cereale sunt „obligaţi să plătească o para pentru fiecare kilogram, fiecare încărcător de cereale pe căile ferate, o para la fiecare cvartal, fiecare comerciant de coloniale şi importator de băuturi spirtoase şi exportator, câte zece parale din fiecare o mie de galbeni, fiecare navă câte trei parale pe tonă”
Construită cu începere din 1865 din cărămidă şi piatră, fără turle, care ar fi înălţat-o nepermis, biserica Metamorfosis (Schimbarea la faţă) din Constanţa deţine o poziţie centrală în cartierul grecesc, aflat pe atunci la marginea oraşului, pe faleza înaltă: „Pe vremea turcilor, Constanţa era un mic orăşel, Portul era cu totul nepractic. Nu veneau pe an nici corăbii. În anul 1850 orașul avea 80 de case.
În 1860 orașul Constanta era cel mai neînsemnat sătuc turcesc. Câteva colibe de lemn formau edificiile sale. În anul 1969, oraşul nu se întindea mai departe de biserica greacă.” Interiorul de tip sală este împărţit atât longitudinal, cât şi transversal, prin stâlpi poligonali având capitel fitomorf, cu balcoane pentru cor şi pe laturi.
În 1897 se efectuează primele reparaţii la biserica Metamorfosis, în vederea cărora preşedintele comunităţii face cuvenitele demersuri (se schimbă olanele, se repară tencuiala exterioară)
În anii 1922 – 1924 se zidesc cele patru ferestre de pe latura nordică, deşi ancadramentele lor de piatră se păstrează până astăzi; în 1947 se adaugă pe latura dreaptă un turn clopotniţă, a cărui semicupolă se sprijină pe coloane scurte; această construcţie târzie tulbură simetria axială a faţadei ongmare, împărţită, prin pilaştri adosaţi, în trei registre verticale. Cele trei uşi de intrare, precum şi toate ferestrele au ancadramente din piatră cu arcadă semicirculară.
În anii 1988 – 1989 se reface zugrăvirea interioară. Cel mai vechi lăcas de cult ortodox din Constanta a fost şi singurul existent până la târnosirea Catedralei Sf. Apostoli Petru şi Pavel, care a avut loc în 1895 . Doar aici s-au îmbisericit toţi creştinii de rit răsăritean timp de 17 ani, numai aici s-au oficiat slujbele solemne din provincia unită cu ţara în anul 1878. Indiferent de confesiune, lăcaşurile de cult din perioada modernă au fost construite la Constanţa, până în august 1906, când se pune piatra de temelie a bisericii cu hramul Adormirea Maicii Domnului din oraşul de sus, exclusiv în zona istorică, de vieţuire milenară.
Bisericile şi sinagogile au fost îngăduite de sultan, cu singura condiţie ca turlele lor să nu depăşească în înălţime minaretele moscheilor; după unirea Dobrogei cu ţara, geamia regală s-a ridicat, în perioada 191 O – 1913 , chiar pe banii statului român.
Apropiate unele de altele în spaţiul îngust, înconjurat de ape, se iveau în mijlocul cartierelor care grupau în general (fiind totuşi permisive) reprezentanţii aceluiaşi grup etnic; geamiile, bisericile şi sinagogile erau înconjurate, pe străzile înguste, la capătul cărora se vedea întotdeauna marea, de imobile diverse sau, pe arterele comerciale, de cafenele, cârciumi şi prăvălii.
Grigore Dănescu afirmă, la sfârşitul secolului al XIX-lea, că „populaţiunea Constanţei e foarte amestecată, ca şi a Dobrogei în general. Însă din cauză că este şi port maritim, toate naţiunile şi-au dat aici întâlnire”.
În oraşul istoric, cu precădere în centru, zona gării şi a geamiei Hunchiar, limbile se amestecă, se contaminează, se întretaie, nasc armonii neaşteptate şi exotice.
Dacă pe artera principală – Sultan Ramam Socacgi în perioada otomană, bulevardul Carol în cea modernă, Tomis astăzi -, geamia se pierde printre prăvălii, în piaţa mare nu se află niciun edificiu de cult (spre deosebire de oraşele medievale, unde biserica şi sfatul domină centrul, cu străzile dispuse radial), deşi cea mai importantă aliniere viza, înainte de Primul Război Mondial, exproprierea unor imobile care ar fi adus Moscheea Regală în centrul laturii sudice.