Dobrogea, regiunea din sud-estul României, este cunoscută pentru biodiversitatea sa, gastronomia aparte și tradițiile unice. Pe lângă aceste bogății, Dobrogea ascunde și comunități care păstrează cu sfințenie tradiții aparte, unele dintre ele greu de intuit de către turiști sau chiar de către locuitorii zonei.
Oituz: un sat cu istorie fascinantă
La doar 25 de kilometri de municipiul Constanța, se află satul Oituz, un loc cu o istorie impresionantă și o comunitate unică. Din mijlocul acestui sat răsare impunătoarea turlă a bisericii catolice cu hramul „Adormirii Maicii Domnului”, vizibilă de la mare distanță. Oituz nu este doar un sat unde se vorbește românește, ci și în graiul ceangăiesc, un amestec de maghiară și română.
Originea ceangăilor din Oituz
Locuitorii din Oituz sunt descendenții ceangăilor din Luizi-Călugăra, județul Bacău, care au luptat în Primul Război Mondial și au fost împroprietăriți prin Legea agrară din 1921. Aceste familii de eroi au emigrat în Dobrogea în urmă cu un secol, la sfârșitul Primului Război Mondial, și au început să pună rădăcini într-o nouă comunitate.
Istoria formării satului Oituz poate fi împărțită în mai multe etape. Prima etapă importantă a avut loc în 1922, când locuitorii din Luizi-Călugăra, cărora li se promisese pământ, au venit în Dobrogea pentru a-și alege terenurile. Inițial, li s-a oferit pământ în zona Independența-Negrești, dar au refuzat din lipsa unui lăcaș de rugăciune în apropiere. Convinși de administratorul moșiei Lucreția Luca Ionescu, Voicu Voevod, care era și el catolic, au fost aduși pe locul unde se află astăzi.
Ziua de naștere a satului Oituz este considerată a fi 23 aprilie 1923, ziua praznicului Marelui Mucenic Gheorghe, Purtătorul de Biruință. Această zi este marcată ca Ziua Satului Oituz, fiind sărbătorită de toți locuitorii satului după ce participă la slujba de la biserică.
Tradiții și viața de zi cu zi în Oituz
Comunitatea din Oituz a păstrat numeroase tradiții pe care le-a transmis din generație în generație. De exemplu, femeile se adună la șezători unde cântă și povestesc, iar locuitorii merg la biserică în fiecare duminică, menținându-și astfel legătura spirituală și culturală.
Un sat unic în România
Oituz este doar unul dintre puținele sate din România unde ceangăii vorbesc limba maghiară. Pe lângă Oituz, astfel de comunități se mai găsesc în Ardeal și Moldova. Ceangăii din Oituz sunt urmașii celor din comuna băcăuană Luizi-Călugăra, unde a început emigrarea după Primul Război Mondial. Aceste 40 de familii ale eroilor din Luizi-Călugăra au fost împroprietărite în Oituz de Regele Carol I, formând o comunitate robustă care respectă și păstrează tradițiile lor străvechi.
Satul Oituz din Constanța este un exemplu remarcabil de diversitate culturală și de păstrare a tradițiilor. Cu o istorie fascinantă și o comunitate unică, acest sat reprezintă o atracție pentru turiștii dornici să descopere tainele și minunățiile ascunse ale Dobrogei.