Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF) se concentreaza în prezent asupra românilor care au lucrat în străinătate și au transferat sume semnificative de bani în țară.
O situație emblematică, evidențiată de avocatul Gheorghe Piperea, ilustrează dilema cu care se confruntă unii dintre acești cetățeni: o femeie din Gorj, care a fost îngrijitoare pentru persoane în vârstă în Italia, se vede acum obligată să plătească ANAF-ului suma de 44.300 de euro, reprezentând impozite pentru veniturile clasificate drept neidentificate.
Într-un control fiscal detaliat pentru anii 2018 și 2019, ANAF a concluzionat că femeia datorează statului român sume impresionante sub formă de impozite, totalizând peste 44.300 de euro. Aceste sume au fost calculate pentru veniturile neidentificate, presupuse a fi aduse în țară și depozitate în conturi bancare, fără a fi declarate corespunzător.
Cazul B. L., așa cum a fost identificată femeia, scoate în evidență provocările și întrebările legate de modalitățile prin care Fiscul român accesează și interpretează datele financiare ale cetățenilor. Femeia a prezentat două contracte de împrumut încheiate cu fiul său și a menționat trei tranzacții de vânzare a unor bunuri realizate în Italia. Un punct de dispută a fost că aceste tranzacții au fost realizate în numerar, iar sumele obținute au fost ulterior depuse într-o bancă din România, încălcând reglementările europene din 2005 care limitează la 10.000 de euro suma ce poate fi adusă în numerar într-un stat membru UE fără declararea acesteia.
Avocatul Gheorghe Piperea, citat de B1TV, pune sub semnul întrebării legalitatea și etica metodelor prin care ANAF a obținut informațiile necesare impunerii acestor taxe. Există speculații că datele ar fi fost accesate prin protocoale de colaborare sau schimburi de informații cu terți, practici care ridică probleme serioase privind protecția datelor personale.
În concluzie, cazul B. L. evidențiază provocările cu care se confruntă cetățenii români care au muncit în străinătate și acum se văd nevoiți să navigheze prin complexitatea legislației fiscale românești. Acest exemplu subliniază necesitatea clarității și transparenței în procesele fiscale, precum și importanța protejării datelor personale în cadrul acestor proceduri.