Analiza inundațiilor (II)
În 2005, 76 de persoane și-au pierdut viața din cauza inundațiilor. În 2013, 5 persoane au murit în județul Galați în urma inundațiilor. Acum, în 2024, avem 7 morți din total de 9 din toată UE, plus 9000 case rase. . Autoritățile știu de ani de zile care sunt problemele și ce ar trebui să facă, doar că nu și iau măsurile concrete. Câte persoane mai trebuie să moară până când vor începe să acționeze? Pentru ce s-au folosit banii? Sunt întrebări firești, pe buzele oricărui român. Răspunsușl este simplu: corupția și șpaga prezentată în mass media și cunoscută de servicii. Lucrările din Infrastructura Sistemului Național de Gospodărire a Apelor sunt în administrarea Administrației Naționale Apele Române Șeful Apele Române, înființată în anul 2002 prin reorganizarea Companiei Naționale „Apele Române” și prin preluarea activității de hidrologie, hidrogeologie și de gospodărire a apelor de la Compania Națională „Institutul Național de Meteorologie, Hidrologie și Gospodărire a Apelor”, în baza Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului României nr. 107/2002 (modificată şi completată de Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului României nr. 73/2005, aprobată prin Legea nr. 400 din 27 decembrie 2005), aprobată prin Legea nr. 404/2003. ANAR are în subordine 11 Administratii Bazinale de Apa care au in subordine Sisteme de Gospodărire a Apelor în fiecare județ. ANAR administrează un patrimoniu format din are în administrare: 78.905 km cursuri de apă, 270 lacuri de acumulare, din care 114 lacuri cu acumulare nepermanentă, 7100 km diguri pentru apărarea localităţilor şi terenurilor agricole-aflate în degradare de 35 de ani, 6600 km regularizări de râuri şi 1320 km apărări şi consolidări de maluri, 157 canale de aducţiune cu o lungime de 1100 km, 59 staţii de pompare a apei, 49 prize de apă şi noduri hidrotehnice, 178 alte lucrări hidrotehnice, 122 lacuri naturale, o parte din acestea fiind preluate în anii ’80 de la IEELIF și în anul 2012 de la Agenția Națională de Îmbunătățiri Funciare în urma aplicarii OUG 82/2011. Tot acest patrimoniu este păstorit de Sorin Lucaci, un apropiat al ministrului Sorin Grindeanu, potrivit presei, care trebuie audiat mai ales dacă ținem cont de raportul din 2022 al Curții de Conturi, care a scos la lumină date îngrijorătoare legate de lipsa avizelor și autorizațiilor de gospodărire emise de către ANAR cu privire la barajele și digurile realizate pe teritoriul României și pentru faptul ca podul de peste Dunăre de la Brăila a fost inaugurat fără a avea Autorizație de Gospodărire a Apelor. Raportul din 2022 al Curții de Conturi include concluzii cu privire la inexistența unei infrastructuri de protecție împotriva inundațiilor. Aceasta în condițiile în care Legea apelor (107/1996) stipulează că orice construcţii de apărare împotriva acţiunii distructive a apei (îndiguiri, apărări şi consolidări de maluri şi albii, rectificări şi reprofilări de albii, lucrări de dirijare a apei, combaterea eroziunii solului, regularizarea scurgerii pe versanţi, corectări de torenţi, desecări şi asanări, alte lucrări de apărare) se realizează în baza avizului de gospodărire a apelor emis de ANAR, iar punerea în funcțiune a acestor lucrări se realizează numai în baza autorizației de gospodărire emise de către aceeași autoritate. Nu în ultimul rând, șeful Apele Române are obligația să prezinte public o diagnoză a infrastructurii naționale de protecție împotriva inundațiilor, stadiul lucrărilor de execuție, fondurile publice alocate în ultimii ani, precum și situația statistică a numărului de baraje și diguri neautorizate sau ale căror autorizații nu mai sunt valabile, deoarece în ultima lună 3 județe ale României, Constanța, Galați și Vaslui au fost grav afectate de inundatii în urma cărora 14 persoane și-au pierdut viața. Totodată, directorul general ANAR va avea posibilitatea să clarifice unele controverse care au planat asupra instituției în ultima vreme. Conform specialiștilor consultați, ANAR care trebuia să se ocupe cu digurile din Galați se pare că se ocupă cu orice altceva mai puțin cu diguri. Agenția este, de fapt, încă un program de locuri de muncă călduțe la stat: 35% din bani se duc pe salarii, 10.000 de angajați cu salariu mediu de aproape 6.300 lei/lună. Adică, cu 800 lei peste salariul mediu din privat. Diguri însă nu fac. Întreținerea digurilor iar nu prea fac. Au făcut, în schimb, la un moment dat, plantație de canabis. Nu e o glumă, i-a prins DIICOT. Poate că ar fi timpul ca d-nul Lucaci să ne lămurească care este rolul hărților de risc și de hazard plătite cu bani grei în urma cu aproximativ 10 ani și care în această perioadă s-au dovedit inutile pentru mai multe zone din România lovite crut de potopul apelor. Suntem convinși că SRI-ul a făcut notele conform atribuțiilor legale pe siguranță națională către ministerele de resort, Ministerul Public și Ministerul Justiției. Aceste instituții au obligația de a prezenta public activitățile în acest domeniu și măsurile dispuse. Analiza noastră sperăm să fie urmată de note ale SRI către ministerele vizate.
România așteaptă de decenii un sistem de amenajări hidrotehnice împotriva inundațiilor
Anii 2005, 2007, 2009, 2010, 2013, 2016, 2020 și 2024 vor intra în istoria țării ca „anii nenorocirilor” provoate de Mama Natură. În anii 2007, 2020 și 2024 după seceta cumplită care a afectat culturile agricole, s-a dezlănțuit potopul. Ploile torențiale au provocat viituri și inundații în numeroase județe și chiar în mahalalele Bucureștiului. Iar grindina și-a adus partea sa de contribuție la dezastrul național. De câte ori plouă ceva mai apăsat, e nenorocire în România, aspect confirmat și de colegul Ion Tița-Călin. Sate întregi dispar sub ape. Digurile, zăgazurile, podurile sunt spulberate de viituri. Poate ca ar fi timpul ca D-nul Lucaci alaturi de Stelica Hagi, directorul ABA Dobrogea Litoral sa ne lămurească vizavi de proiectul de combatere a eroziunii costiere un proiect mamut, cu o valoare de peste un milliard de euro, finanțat, în mare parte, din bani europeni, proiect care stârnește multe controverse – întârzieri nejustificate, calitate îndoielnică a lucrărilor, suspiciuni de corupție”. Apoi urcăm pe firul apei până la ABA Siret la Sistemul de Gospodărire a Apelor Neamț, unde a fost numit pe funcția de director consilierul județean Marius Nechita. Și rămânând în sfera angajărilor ilegale nu putem să nu amintim celebrul caz al chelneriței din Iași de la ABA Prut-Bârlad. Scandalul a izbucnit după ce Gabriel Musteață, fost director tehnic, a denunțat angajarea unei foste chelnerițe, Simona Iancu, la Dispeceratul ABA Iași. Femeia, fără nicio experiență relevantă în domeniul gospodăririi apelor, a fost angajată datorită unor legături politice, lucru care a stârnit o revoltă publică.
În spatele acestui episod, însă, s-a descoperit un adevărat „cuib de nepotisme” la ABA Prut-Bârlad. Gabriel Musteață, care inițial părea un avertizor de integritate, s-a dovedit a fi implicat într-o rețea de angajări pe criterii de rudenie, cu nouă membri ai familiei sale lucrând sau pensionându-se din cadrul aceleași instituții. Scandalul a culminat cu desființarea postului lui Musteață și cu demisia Simonei Iancu, dar directorul Petru Avram, vicepreședintele PNL Iași, a rămas în funcție, alimentând suspiciunile că angajările politice și nepotismele sunt susținute de sus. Acesta a fost cercetat de DNA, iar acum face obiectul unui dosar aflat pe rolul instanței. Și rămânând în zona aceasta de nu putem ignora aducerea lui Relu Adam, fostul director de Reusurse Umane din ANAR, pe funcția de director al ABA Siret Bacău. Mai ales că Relu Adam este considerat unul dintre artizanii angajărilor ilegale din sistem, încadrări care au stat la baza mai multor anchete ale procurorilor anticorupție. Relu Adam, directorul de personal din Administrația Națională Apele Române(ANAR), cel ce a avizat, alături de Molnar Ervin, toate angajările ilegale din Apele Române este singurul care nu este tras la răspundere de nimeni. Oare de ce? Oare cine îi asigură o protecție atât de puternică lui Relu Adam astfel încât nicio instituție a statului nu are curajul să îl întrebe nimic? Este Relu Adam mai presus de lege în această țară? Una dintre cele mai alarmante probleme cu care se confruntă ANAR este deprofesionalizarea domeniului prin numirea unor persoane fără experiență relevantă în funcții cheie. În mod tradițional, pentru a ocupa o funcție de conducere în cadrul Apelor Române, erau necesari cel puțin 10 ani de experiență în specialitatea studiilor universitare și 5 ani de experiență în gospodărirea apelor. Cu toate acestea, această cerință a fost recent eliminată, ceea ce a deschis calea pentru numiri politice și pentru angajarea unor persoane care nu au nici măcar o minimă experiență în gestionarea apelor. Lipsa acută de personal specializat este o altă problemă gravă cu care se confruntă Apele Române. Formațiile de lucru sunt subdimensionate, ceea ce face dificilă realizarea proiectelor hidrotehnice și menținerea infrastructurii critice în stare de funcționare. Această lipsă de resurse umane calificate pune în pericol capacitatea ANAR de a răspunde eficient la situațiile de urgență, precum inundațiile.
Iată de ce amenajările hidrotehnice sau rețelele de canalizare subdimensionate sunt insuficiente și șubrezite de indiferența celor ce aveau obligația să le extindă, să le întrețină și să le repare nu reușesc să apere oamenii și agoniseala lor de o viață de forța dezlănțuită a ploilor și a râurilor scăpate din matcă. Și sigur că parcă Dumnezeu ar vrea să pedepsească țara pentru că a irosit banii și anii. Dar în loc să-i lovească pe acei puțini, care aveau obligația să se îngrijească de asigurarea unor amenajări hidrotehnice eficiente, îi nimerește tot pe cei mulți și obidiți. Așa este de când lumea și pământul: cei de sus, cu foloasele, cei de jos, cu ponoasele. Prin anii ’90, guvernanții găsiseră explicația „științifică” a pacostei diluviene care-i lovește mereu pe oameni: împroprietărirea. Afirmau că, de când au fost preluate pădurile de proprietarii de drept, care au început să le taie, torenții sunt mai vijelioși, iar alunecările de teren mai mari. Inundații au fost în țară și înainte de retrocedarea pădurilor, dar niciodată nu s-a dat vina pe relațiile de proprietate. Desigur, modul în care sunt administrate pădurile, defrișările de pe pante, contribuie la apariția alunecărilor de teren într-o zonă sau alta. Dar sunt multe alte cauze ce stau la baza dezastrelor provocate de ploi. Faptul că, tot mai frecvent, apar fenomene meteorologice nemaiîntâlnite – tornade, care mătură acoperișurile și lasă pădurile fără frunziș, grindină cu bucăți de gheață cât oul de gâscă – sau că plouă cu 50 în loc de 20 de litri pe metrul pătrat, este tot rezultatul retrocedării pădurilor? Inundațiile demonstrează că România are nevoie de un program hidrotehnic de mare anvergură, care să rezolve problemele de amenajare sigură a cursurilor râurilor și de preluare a apelor provenite din topirea zăpezilor și din ploile cu debite diluviene. Amenajările actuale nu mai asigură securitatea oamenilor și a bunurilor. Țara trebuie să facă un efort material uriaș pentru refacerea și consolidarea infrastructurii hidrotehnice, astfel încât să reziste la precipitații mult mai abundente. Necazurile pricinuite de schimbările climatice din ultimele decenii, de care statul român a luat act prin rapoartele anuale ale FMI, PAO, OECD, ONU, Departamentul de Stat al SUA, vizau apa, hrana și energia. Schimbările au adus secetă ani la rând, tornade, grindină și ploi catastrofale, dar ne și ne avertizează că trebuie să ne luăm măsuri de apărare la nivel național. România trebuie să ridice diguri și poduri solide, să construiască lacuri de acumulare și reabilitarea sectorului de Îmbunătățiri Funciare, să ridice păduri în calea torenților și alunecărilor de teren, s-o protejeze pe cea existentă în defrișare a străinilor, să redimensioneze rețelele de canalizare și de preluare a apei de ploaie. De toate acestea este nevoie, nu doar pentru protecția vieții oamenilor, ci și a proprietăților și investițiilor. Nimeni nu vine să bage banii în România, dacă știe că vor fi luați de ape. Un program hidrotehnic la scară națională va impulsiona creșterea economică și calitatea vieții. El va asigura zeci și sute de mii de locuri de muncă în construcții, proiectare și în industriile conexe, în domeniul serviciilor și al comerțului.
La peste două săptămâni de la teribilele inundații care s-au abătut asupra județului Galați nu se știe nimic despre misterioasele baraje rupte ale misterioaselor lacuri de mare întindere aflate în județul Galați. Asta pentru că acestea nu există, de altfel cei pasionați de pescuit sau sporturi acvatice știu că majoritatea bălților și lacurilor din județul nostru se aflau într-o stare vecină cu secarea, a se vedea celebrul caz Brateș. Din punctul meu de vedere, pe lângă celelalte măsuri necesare și despre care vom mai discuta, cred că un rol important l-a jucat dispariția aproape totală a viilor și livezilor de pe aproape toate dealurile din județul nostru. Cauzele sunt multiple, efectul în cazul averselor torențiale de mare volum (cum au fost cele de peste 300 l/mp petrecute la noi) este dramatic. Un sol forestier normal poate asigura infiltrarea unei ploi cu un volum de 146 l/mp, respectiv a unui volum de apă de 1.460 mc/ha.
Cum Gura târgului vorbește că unul dintre barajele piscicole aparține lui Dan Nica sau unui persoane paravan. Dar europarlamentarul vizat a propus la Parlamentul European sa se dea niste fonduri pentru despăgubirea celor afectati, asta dupa ce Austria a solicitat prima acest lucru pentru ei. Problemele trebuiesc căutate acolo unde sunt, foarte ușor dam vina pe încălzirea globala, defrișări, afaceri private , etc. În județul Galați sunt doar doua firme care plătesc redevențe la AMPA pentru gestionarea luciului de apa. Cu sigurata bălțile nu sunt în amonte de zonele inundate. Unii chiar au făcut live pe la Viile / Fârțănești că adunau din mâl pești suficient de mari. Să nu uităm că o viitură imensă a spălat un județ întreg de la nord la sud pe 60 de kilometri. Așa a ajuns un Volvo de 2 tone sub pod la Pechea. Deși avem google maps, imagini satelitare, nimeni nu poate arăta unde este acest lac Baikal din județul Galați căruia i s-a rupt barajul. Confirmând proverbul că șerghele când îl doare capul iese la drum și cei de la APELE ROMANE au postat pe 14 septembrie că Partea inferioară a machetei
Partea superioară a machetei
- 15 motompe de mare capacitate au fost relocate în zonele afectate fiind trimise de colegii de la Apele Romane Dobrogea-Litoral (7), Apele Romane Buzau-Ialomita (7) și Apele Române Siret (1). Două baraje piscicole administrate de terți au cedat: Potârnichea, situată în amonte de Costache-Negri (distanță de 2 km)- volumul de 200.000 mii de metri cubi de apă va afecta terenuri agricole; în zona UAT Hanu Conachi, volumul de 90 mii de metri cubi de apă va fi preluat de acumulările noastre din aval: Liești 1 si Liești 2. Pagubele potențiale vor fi produse în zona terenurilor agricole. Cele mai mari cantități de precipitații s-au înregistrat la stațiile hidrometrice: Cãrja, județul Vaslui – 165,8 l/mp; Gănești, județul Galați – 148,1l/mp. Precipitațiile record produse în zonă sunt comparabile cu evenimentele din 2013. Zonele Cudalbi de pe râul Geru și Pechea de pe râul Suhu se află, conform hărților de hazard la inundații, în zonele de risc ridicat pentru inundații cu probabilitate de revenire de o dată la 100 de ani. Însă acestea se pot produce mult mai repede. Partea inferioară a machetei
Zinica Silviu primarul de Smârdan, a ținut să ne precizeze: Ca să înțelegem mai bine ce efect au avut cantitățile de precipitații aduse de ciclonul Boris, rezerva de umiditate din sol în aproape toată Moldova a trecut aproape peste noapte de la secetă pedologică extremă la exces de umiditate.Aceste postări au rolul de a înțelege mai bine intensitatea fenomenului și a măsurilor necesare pentru a-l combate. Date reale și cuantificabile, nu povești cu lacuri și baraje rupte când noi avem doar niște amărâte de bălți. Putem să ne mințim dar ne mințim pe noi înșine, politrucii, catindații, salvatorii poleiți cu aur după alegeri vor uita de noi iar noi vom rămâne tot cu necazurile și sărăcia noastră.. Personal nu înțeleg de ce nu se scot asistații sociali (în caz contrar putându-li-se tăia sau anula ajutorul!), armata, deținuții (chiar cu riscul unor evadări în lipsa supravegherii lor). Ne-am pricopsit cu un PNRR, practic planul de distrugere al României și instaurarea dictaturii, dar nimeni nu s-a înțelepțit, mergându-se pe principiul Dumnezeu cu mila. Circarii din societate râvnesc la roluri de grei, iar restul îi privim ca proasta-n târg. Noi tot niciunde suntem. Grei de cap, belim ochii laa un Radu Tudor, cel cu sabie de carton. Asta în timp ce Lasconi este o impostoare ecologistă. Toată lumea vrea să parvină. Urnele de votare sunt privite ca urne funerare. Instanța nu-i o soluție. Lgea pensiilor e un fel de bucuria nebunilor, mai ceva decât Ogică, spaima loteriilor. Noroc că s-a tirat la timp din peisaj. Nu se mai trece marea cu râbdarea. Pe Ciucă nu-l ajută natura, dar îl sprijină uniforma E clar, pâine nu vom avea, dar circ cât cuprinde. Avem ciorbă lungă, să ne ajungă. Sau Coco-Jambo un fel de … Apa vine, trece, cataroaiele rămân. Ca de fiecare dată, lucrurile întârzie în viața noastră. Iar jurnalistul de investigație pozează pentru mulți în cantautor manelizat de talent trădat. Partea inferioară a machetei
Scene de coșmar
A devenit antologică imaginea soldatului epuizat de cărat sinistrați, murdar de noroi, murat de ploaie, flămând și fără suflare, pe sub nasul „civililor” cu brațele încrucișate sau înfipte neputincios în șolduri. Sau aceea a „sinistraților” care își îneacă amarul calamității în vreo cârciumă, în timp ce tot soldații le cară nămolul din curte, le curăţă mobila de mâl și le scot apa din case. Ori le salvează godacul din coteț, pentru că, nu-i așa, e datoria lor. Apropo, suntem în stare de alertă, iar natura parcă promite să nu se oprească aici. Inclusiv deținuții ar putea fi scoși din pușcărie ca să dea o mână de ajutor. Cu riscul de a greși, n-am auzit însă, până acum, de niciun „contingent” de asistați social ori dintre cei obligați la muncă în folosul comunității să fie îndrumat către zonele sinistrate. Acei asistați care primesc indemnizații, au beneficii, unii și locuințe, să fie dislocați o zi, două, trei, să servească comunitatea, chiar dacă nu e din orașul sau satul lor. Trebuie stimulată hotărârea ca asistații sociali care nu vor să contribuie la remedierea situației consătenilor sinistrați să piardă ajutoarele de stat temporar sau definitive. Nota zece cu plus pentru voluntari. Care pun un ban, strâng ajutoare, pun mâna pe lopeți. Care vin din toate colțurile țării să ajute. Sunt vremuri tulburi in Romania si nu datorita ciclounului Boris, ci datorita ciclonului electoral, in care politicienii de mint cu nerusinare in fiecare zi pe online si teveuri. Suntem ca la un meci de polo, o parte din batalie se desfasoara deasupra apei, aparent elegant, cu un arbitru ce pretinde ca are grija de sanatatea competitiei. Sub apă, ca și în polo, se desfășoară adevărata luptă: jucatorii își trag șuturi în ouă, își trag jos chiloții, se pițigăie și își fac blocaje. Premiul e enorm: controlul României pe următorul deceniu.
Zii tu, zău?
Ne-au parvenit, la solicitarea noastră, două extrase din ședințele Senatului. Sunt din 2021. Prima din 19 mai, cu nr. 358 și surprinde intervenția gălățeanului George Scarlat, președintele Comisiei de agricultură. Ministerul de resort inițiase un Proiect integrat pentru Planul național de redresare și reziliență pentru a pune la punct un sistem modern de irigații la nivel națonal, pentru care a fost estimat din partea Ministerului Fondurilor Europene de la acea dată un buget de aproximativ 6,5 miliarde de euro. Ca și cum nu era de ajuns acesta a fost respins și nu a făcut parte din lista proiectelor PNRR. Totul s-a bazat pe faptul că sectorul de îmbunătățiri funciare care s-a format pe bază legală pe Legea 138/2004 și HG 1407/2004 ce prevedeau clarificarea dreptului de proprietate public și privată asupra activelor, terenurilor și infrastructurii aflate în prezent sub formă de liste de inventar la ANIF RA și SNIF SA (a se vdea rapoartele Curții de Conturi). În extrasul cu nr.513 din 15 septembrie ne arată pe același demnitar român, bulversat de hotărârea prim-ministrului Florin Câțu. Conform ghidirilor UE nu se pot implementa proiecte în absența documentelor de proprietate a terenurilor, activelor și infrastructurii. Afirmațiile la care ne referim denotă că demnitarul nu cunoaște cadrul legal în materie de îmbunătățiri funciare..
Pic cu pic se face bine.
Sub ăștia de la Apele Române, mai există o clică subordonată, șefii ABA – 11 administrații bazinale răspândite în întreaga țară, aflate sub directa coordonare a Apelor Române, dar, de fapt, stat în stat. Fiindcă fiecare administrație bazinală e de fapt o fabrică de sinecuri în care partidele își bagă oamenii ca să ia salarii bune și să o frece cum freacă apa pământul. Hai, că vin și cu cifre: ANAR are în total 8721 de angajați, din care 144 dintre ei fac și muncă de teren, iar 447 sunt șoferi. Administrația Națională Apele Române (ANAR) are, în medie, 3 șoferi la un angajat care merge pe teren. La ABA Someș-Tisa, din 707 angajați, doar 12 fac teren, dar măcar au la dispoziție 17 șoferi.
În alte părți, nesimțirea politico-sinecuristă e mai mare pe bani publici: la ABA Prut-Bârlad, Buzău-Ialomița și Jiu sunt angajați câte 5 șoferi la un inspector de teren. În altă situație, o stradă din Constanța a fost rezervată exclusiv angajaților și mașinilor instituțiilor publice, singura din zonă fiind Apele Dobrogea-Litoral și care are în permanență mașinile parcate pe locurile respective. Ati inteles, iubitii mei cititori? In fiecare sfanta luna, din banii vostri, 8800 de români angajati la Apele Române papă generos pomeni politice de la buget pentru incompetență..
Companiile locale de apa – al treilea strat de coruptie umeda
Despre incompetenta si coruptia din Apele Romane trebuie sa mai discutăm, îmi spune colegul clujean Liviu Alexa. Azi, va aduc insa o noua perspectiva din “industria” apei: companiile de apa din locurile unde traiti. In (aproape) fiecare judet al Romaniei, exista cate o “companie de apa”, uneori subordonata primariei resedinta, de cele mai multe ori in tutela Consiliului Judetean. Aceste companii de apa sunt acaparate de politic intru totul. Nimic nu misca acolo fara voia primarului sau sefului de Consiliu Judetean. Adeseori, directorii generali dainuie pe functie pana la pensionare, daca nu sunt cumva neamuri, cum e cazul de exemplu al directorului Companiei de Apa Aries din Turda care e chiar ginerele primarilui. Firmele astea “de utilitati publice” desfasoara cel mai elaborat mecanism de ciordeala pentru politicul local, desfasurand “investitii” performate prin licitatii trucate castigate mereu si mereu de aceleasi firme de casa. Dar ele mai fac ceva. Toaca milioane de euro pe an per judet pe diverse “servicii de consultanta”, “asistenta tehnica”, “suport management proiect”, “sprijin pentru pregatirea dosarului”, niste bla-bla-uri incredibile ce trec neobservate de procurori si de unde se adapa aceleasi si aceleasi firme de ani de zile: Pro Toby, Ranboll South East Europe, Tadeco Consulting, Romair Consulting, EPMC Consulting. ,
Ramboll castiga licitatii cu duiumul, adeseori cu cantec. Cu multi sefi de companii de apa le “merge”, altii, cum a fost cazul CJ Iasi, au luat atitudine vizavi de “profesionalismul” lui Stoica, dar au pierdut
Lucrurile au mers din 2018 din ce in ce mai bine pentru Ramboll: pana azi, au luat 360 de milioane de euro din piata pe acest “sistem”.
Anul acesta, Ramboll se apropie de 200 de milioane DE EURO! Doar intr-un an! Pai, e bine, nu?
EPMC consulting SRL din Cluj-Napoca e alta abonata la cascavalul asta greu care se face usor prin “asistenta tehnica”. Cristina Corpodean “asista” cu succes de milioane de euro peste tot prin tara.
Numai anul asta a “asistat” de vreo cateva zeci de milioane de lei:
Spatele pe care il are e vechi. Mia exact legături strânse cu Sulfina Barbu
S.O.S. APA: Nu căutați vinovați, ci soluții
Problema este alta si chiar nu trebuie neglijata. Zonele respective erau cunoscute cu factor de risc privind inundatiile . Inteleg ca pe fonduri europene dupa o alta inundatie, acum ceva ani , s-ar fi facut hartile de risc ale judetului. Dupa constituirea acestora, cred ca s-a intocmit un plan de masuri, ce cuprindeau o dimensiune bugetara dar si responsabilii sa o duca la indeplinire. In timpul asta, Sidex-ul are deja coliva pe masa, doar nu-i inca ingropat definitiv, iar zona-i bagata-n seama de guvernanti doar cand ne matura potopul. In concluzie, se pare ca suntem doar poligon de incercare pentru tehnici de manipulare a populatiei. Apropos, astazi nu apar si alde Sosoaca si Simion sa-si rupa hainele de pe ei de grija noastra?
La Pechea oamenii nu au curent electric, n-au apa potabila si nici nu se poate ajunge la ei.
Specialistii din domeniu ingineri, tehnicieni hidro, au fost marginalizați și dați afară din intreprinderi IELIF, SNIF, OGA, Apele Române, etc .Statul își aduce aminte de ei, la secete , ploi torențiale, inundatii, etc. În jud Galati au fost abandonate lucrările de irigații, combaterea eroziunii solului pe versanti si torenti, regularizarea apelor de pe vai prin indiguiri și baraje din Câmpia Covurlui, statul nealocind fonduri suficiente. Povestea, fenomenul se repeta pe pr Suhurlui în satele Cudalbi, Pechea, C Negri, Sl Conachi etc unde în urma cu cca10 ani s a lăsat cu distrugeri de imobile și morți. Statul prin ANIF este principalul vinovat. Canale, cursuri de ape, râuri, pârâuri, majoritatea sunt colmatate, cu, pământ, Nămol, capaci crescuți, stuf, papură și,,,, SACI CU GUNOAIE,, aruncate de ȚĂRANUL nostrum. Dacă primarii ar accesa fonduri europene sa monteze camere de supraveghere în sate și sa urmărească tot ce mișcă și amenzi la greu cred ca alta ar fi problema. Da, IELIF, SNIF, ANIF nu reușesc, nu au fonduri, specialiști, utilaje, nici inițiativă. La fel, acele șosele modernizate nu au podețe, subtraversări, rigole și canale, le-au obturat.
După 1989, România a întrat într-o perioadă de tranziție care, în loc să aducă modernizare și progres, a lăsat în urmă un peisaj de infrastructură în ruină și proiecte vitale abandonate. Pe vremea comunistă, am investit masiv în infrastructura hidrotehnică. Baraje, canale de irigații și diguri au fost contruiste pentru a proteja zonele agricole și urbane de inundații, dar și pentru a sigura resursele de apă ncesare agriculturii. După Revoluție, în timp ce țările din Europa investeau în modernizarea și întreținerea acestor sisteme vitale, România a preferat să închidă ochii. Ceea ce este și mai revoltător este că, în loc să fie finalizate și întreținute multe dintre aceste proiecte au devenit surse de îmbogățire pentru grupurile de interese din spatele partidelor aflate la putere. Firme de casă au fost contractate pentru lucrări fictive sau de calitate îndoielnică, în timp ce rețelele de irigații se prăbușeau, iar digurile se fisurau sub presiunea apelor. Agricultura, care depinde în mod crucial de infrastructura de îmbunătățiri funciare a suferit prierderi de peste 150 miliarde euro, iar în timpul inundațiilor, localități întregi au fost lăsate la mila apelor, fără nici un fel de protecție. Absorbția fondurilor europene în domeniu a fost extrem de restrânsă, mai exct inexistentă. Finanțările au fost făcute de la ugetul de stat preferențial pentru peticeli. Un proiect ambițios pe care vi-l oferim este Barajul Suhurlui, care ar fi trebuit să asigure irigații pe 60.000 hectare din Podișul Covurlui, finalizarea lui fiind programată pentru 1992, însă în mod șocant, guvernarea Petre Roman a decis abandonarea lucrărilor în 1990. Locul a fost lăsat pradă hoților care au furat materialele, iar banii destinați investițiilor au fost în mare parte deturnați. Astăzi barajul este o ruină, dar dacă era gata nu mai puteam vorbi de culturi distruse de secetă sau despre inundații devastatoare. Zeci de mii de hectare rămân necultivate în fiecare an, iar când sunt ploi toranțiale, cum am avut parte de curând, casele oamenilor sunt victime sigure în calea puhoaielor. Odată cu stingerea camerelor de filmat, politicienii pleacă, iar problema rămâne nerezolvată. Româniii sunt cei are plătesc prețul acestor decizii politice greșite. Pentru unii de neînțeeles a fost și decizia specialiștilor de a face o breșă controlată în digul de pe malul drept al râului Geru, în dreptul localității Independența din județul Galați pentru a provoca scurgerea mai rapidă a apelor adunate în zona localităților Pechea și Slobozia Conachi. Astfel apa este dirijată controlat către albia Siretului.
Transmisiile de la fața locului de pe frontul apelor și mai ales analizele obiective ale fenomenului, vor continua. Așteptăm și opiniile altor specialiști de renume din domeniu.
Pompiliu Comșa
Leave a Reply