Richard Overy, unul dintre cei mai cunoscuți istorici militari britanici, oferă o analiză profundă asupra realităților actuale, punând sub semnul întrebării direcția discuțiilor globale.
Scenarii posibile de conflict
Imaginați-vă, pentru o clipă, că guvernul iranian anunță că a dezvoltat o bombă nucleară și amenință că o va folosi împotriva Israelului. Statele Unite reacționează imediat cu amenințarea unei intervenții militare, similar intervențiilor din Irak în 1991 și 2003. Iranul, în căutarea aliaților, mobilizează națiunea și primește sprijin din partea Rusiei, Chinei și Coreei de Nord. Washingtonul își extinde forța de intervenție, aducând un contingent britanic, în timp ce Rusia ridică miza, sperând ca Occidentul să cedeze. Urmează o confruntare nucleară, dar liderii pariază pe riscul de a nu lovi primii. Rezultatul este dezastruos: un schimb de focuri nucleare declanșează al Treilea Război Mondial.
Un alt scenariu implică frustrarea Chinei cu privire la statutul Taiwanului, care duce la consolidarea forțelor de invazie. Statele Unite, ocupate cu propria criză politică internă, activează planurile de urgență pentru a salva Taiwanul. China, susținută de Coreea de Nord și Rusia, invadează, declanșând o utilizare limitată a armelor nucleare tactice. Conflictul escaladează, iar Europa este avertizată să stea departe, amintind de divizarea strategiilor americane între două teatre de operațiuni, așa cum s-a întâmplat în cel de-al Doilea Război Mondial.
Într-un alt tip de conflict global, distrugerea comunicațiilor prin satelit subminează capacitatea militară și economică a Occidentului. Atacul asupra sistemelor de comunicații prin satelit lasă rețelele comerciale și militare grav afectate, iar vina este rapid îndreptată către statele antioccidentale. Represaliile sunt complicate de lipsa comunicațiilor, iar mobilizarea militară globală devine inevitabilă. Astfel, criza escaladează, conducând la ceea ce ar putea fi numit Primul Război Spațial.
Învățămintele istoriei și natura umană
Aceste scenarii, deși posibile, nu sunt neapărat probabile. Imaginarea războaielor viitorului poate duce la fantezii periculoase care cresc anxietatea cu privire la securitatea viitoare. Dezvoltarea armelor nucleare a schimbat fundamental termenii oricărui conflict global. Există planuri de urgență pregătite de forțele armate pentru a face față unor posibilități care, altfel, ar putea părea fanteziste. Totuși, lecțiile istoriei sunt rareori învățate.
Întrebarea cum ar putea izbucni un al Treilea Război Mondial ne bântuie astăzi mai mult ca oricând de la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial. Simpla ghicire este o dovadă a faptului că ne așteptăm ca războaiele să rămână o realitate într-o lume a insecurităților multiple. Conflictele din Ucraina, Gaza, Myanmar și Sudan ne reamintesc de această realitate. Amenințările periodice din partea Rusiei cu privire la utilizarea armelor nucleare sugerează că fanteziile noastre ar putea să nu fie atât de departe de adevăr.
Poate că, în încercarea de a prognoza izbucnirea unui război viitor, ar trebui să ne punem o altă întrebare: De ce facem război? Războiul a fost o constantă a istoriei înregistrate, iar violența războinică a precedat crearea primelor state. De ce ființele umane au dezvoltat beligeranța alături de capacitatea lor de cooperare socială rămâne o întrebare fundamentală.
Perspective evoluționiste și culturale
Pentru biologii și psihologii evoluționiști, războiul a fost un mijloc prin care oamenii timpurii și-au asigurat supraviețuirea și au făcut față crizei ecologice. Nu se susține că violența este în genele noastre, dar homininii timpurii foloseau violența pentru a se proteja și pentru a-și asigura resursele. Aceasta a devenit normativă psihologic și utilă biologic, fiind un element profund încorporat în dezvoltarea umană.
Acest punct de vedere este contestat de alte științe, care consideră războiul drept un fenomen asociat cu dezvoltarea culturilor și a sistemelor politice stabile. În urmă cu 10.000 de ani, războiul a apărut la nivel mondial, evidențiat de înregistrările arheologice ale armelor, iconografiei și fortificațiilor. Războiul a însemnat apariția unei elite războinice și a unei culturi în care războiul era valorizat și aprobat.
Motivele pentru război și războaiele moderne
Războaiele sunt purtate întotdeauna pentru ceva: resurse, credință, putere sau securitate. Preluarea resurselor este o motivație evidentă pentru război, de la vechii romani până la forțele japoneze din 1942. Războaiele pentru credință se întind de-a lungul mileniilor, de la cuceririle musulmane la campaniile jihadiste actuale.
Securitatea, așa cum a recunoscut Thomas Hobbes în Leviathan, este întotdeauna în pericol într-o lume anarhică. Frontierele sunt o piatră de încercare a temerilor legate de securitate, așa cum ilustrează războaiele din Ucraina și Gaza. Urmărirea puterii este probabil cea mai comună explicație a războiului. Teoria tranziției de putere prevede o cursă constantă între marile puteri hegemonice, dar aceasta nu se aplică întotdeauna. Cele două războaie mondiale au început cu o mare putere care s-a luat de una mai mică, atrăgând alte puteri în conflict.
Puterea funcționează cel mai bine ca explicație atunci când istoria se concentrează pe indivizii ambițioși care au devenit mari cuceritori. Aceasta este cea mai periculoasă și imprevizibilă explicație pentru persistența războiului.
Viitorul războaielor
Războaiele viitorului se bazează pe o moștenire sumbră. Pacea pare rațională pentru majoritatea oamenilor, dar nevoia de a lupta rămâne. După sfârșitul Războiului Rece, războiul părea depășit, dar realitatea este că înțelegerea motivelor pentru care au loc războaiele a contribuit prea puțin la înlăturarea războiului ca element durabil în afacerile umane. Deși nimeni nu caută activ un al Treilea Război Mondial, realitatea tristă este că războiul are încă un viitor, bazat pe un trecut lung.
Urmărește-ne pe 
